Dezmărginirea şi culorile alertei
Pentru tiparPrimo tempo
1. trag ivărul porţii baroană
îmi scot sandala romană
şi iată o lume pe care
vina bat-o
eu n-am inventat-o
2. condamnată-n figuraţii episodice
retina reţine
intermitenţe spasmodice
3. lasciv
trupuri arămii
prelungi schelete feline
căptuşite cu muşchi
alunecă mătăsos
unduind voluptatea-n furouri
de-atlas ivoriu şi-abanos
(roz bombonul şi-a pierdut
de mult relevanţa)
şi stupoare
ce-i deasupra
e călcat în picioare
4. masculi
halucinogeni şi fanaţi
în maiouri zdrenţuite de harward
dar şi-n nevăzuta mânecă
asul
îşi schimbă inelul din nasul
borcănat
şi sex-îngerii-irozi
de pe bicepşi şi pectorali
(cum îşi poartă păunii evantaiul din cozi
îm-pă-u-nat)
holahupează damnat
5. tensiunea acumulată
în chakrele personale
electrizează văzduhul senin
cad păsări din zbor
aferim
voci interioare eliberează
ca-ntr-un cadril
un tremur febril
6. „cu botox şi silicoane
trecem peste rubicoane
din călcâie pân-la plex
noi vorbim doar
limba-sex”
7. l.s.d.-uri barosane
luneci ca pe tobogane
troxuri
moxuri
parapoane
paradoxuri cotilioane
trambuline biberoane
hai tataie
haide coane
(fără adeziuni la zen)
cei necotizaţi la pen
să strigăm:
„olé olé
turnul babel nu mai e!”
Fine del primo tempo
8. mi se spune:
dacă vrei să-ţi tragi
vilă cu termopan dar
fără valuri şi spume
făr’ să te tocmeşti şpăgar
nimeni nu te-mpiedică
(ţucu-te-ntre ochi
să ne ţină de deochi)
fără să baţi toaca
să jupoi şobolani
îngrăşaţi pe de-a moaca
în fetidele submări
şi-n piaţa matache
să-i vinzi
ca jumări
9. hopa ţopa tropa
iată-ne-n europa
Secundo tempo
10. mi se bulbucă ochii
ca la o broască lapidată
căutând prin mlaştina ugrică
sau deşertul iudeii
gânduri
ţesute-n
mătasea ideii.
11. iohn d. rockefeller îşi sorbea
schwartz-ul cu frişcă
citind exemplarul unic
tipărit pentru umorile sale
şi pentru tot ce-n cap
i se mişcă
12. şi de ce mă rog
să nu găsesc
brodat în arnică
i-d-e-a
care mă furnică?
13. dar ea
a fost surghiunită de mult
din explicitul banal
şi chiar din
uni-versul personal
iar o broască lapidată
nu se resuscită
niciodată.
Tempo finale
14. Ideea
ţâşneşte din intimitatea detronată din rol
(fără ea eşti singur
rupt de tine
eşti gol)
din grăuntele de uran
decodând holdele minei
din iminenţa regresiei
spre cifrul tetinei
din incisivul coroziv şi ingrat al retinei
din oniricul rătăcind cu gâtul tăiat
prin pieţele festive ale realului
înzorzonat edulcorat
din vorba trivială hoit de hienă flegmată primitiv
şi sofisticatul rostit exponenţial-exhibitiv
din inducerea lucidităţii de gheaţă
în lumi inaccesibile
şi dicteul iraţional al himerelor
pe corzi ultrasensibile
din spaima nespusului şi-a vinei
din exilul divin din autodafeuri amare
din nostalgia poate-a ghilotinei
din călcâile roase-n spumă de mare
15. ea
nu mai filtrează
punctul de incidenţă al vântului
şi culoarea alertei sau butaforia iluziei
ermetismul transvazat al confuziei
traseele reflectoarelor vinete pe turnuri de veghe
efectul sibarit al leandrilor
şi drumul înfundat în peisaje cu zeghe
ieşirea din scoica renunţării şi a colàpselor
implozia de noapte-a coapselor
scurt circuitul sinapselor
16. nimic nu trece
prin sita năvoadelor
întinse romantic
între belciugul pontoanelor
şi neînţărcatul val
erectil insomniac şi semantic
17. când ţi s-a frânt destinul
azimutul
în cap ţi se suie
dar ce-i
ţintuit
pe vecie
în cuie?
chiar dacă mă-ncinge
centura planctronică
şi clona fentează
seducţia ionică
papagalul kakadu
zice da
şi zice nu
sau zice
vino
dar
te du
18. hopa ţopa tropa
iată-ne-n europa
Tempo terminale
19. – simţi?
în ceafă ne suflă mistral
– miss trall ai spus unde-i?
– alizeul mistral
– à magistral
e magistral
20. şi-n timp ce universul e-n expansiune
gogoaşă exploziv expandată
şi se extinde pe ciberstrăzi neştiute
în zone neumblate
tot mai apăsătoare devine
restrânsă în mine
inalienabila mea
singurătate
21. mă simt vulnerabil
transparent ca-n casa
poetului breton
cu pereţi şi ziduri de sticlă
(şi dacă găsiţi
şi-o urmă de beton
e doar pentru rimă şi desigur bon ton)
magistral
22. hoinăresc cu buchetul de zaibăr
în cerul gurii
calc teascul
glodul răsurii
şi sunt certat de marele burg
că nu beau vârtosul burgund
nu scutur praful de pe nimic
sau că strănut
când trece-un pitic
şi că-i prea înşurubat în mine
ca de drajbăr
sanctuarul de orice distanţe
kilometrul zero
cu sacrele lui consonanţe:
izvorul de adânc
plaiul
nostalgia
familia
naiul
23. solitar
şi cum mi-e firea
puţin flecar
trec prin satul natal
magistral
24. i’m sorry
prin satul ideal prin spaţiul vital
prin satul global
sau
prin statul global?
25. îmi scuzaţi bâlbâiala
la o atât de selectă chermesă
sau mă rog
sardanipalică mesă
dar mi-a scăpat
cuvântul
din lesă
26. repet deci
olé olé olé
turnul babel nu mai e
din călcâie pân-la plex
noi vorbim doar
limba-sex
troxuri moxuri parapoane
paradoxuri cotilioane
canioane turbilioane
papilioane ioane
hopa ţopa tropa
iată-ne-n europa.
P.S. Pe ţărm
Cu privirea în ceţuri pierdută
Socrate goleşte
Un bol de cucută
Dintr-o cociubelniţă cu-abac
Poţi cădea din puţ în lac.