Prin geamul întunecat
Pentru tiparNoapte.
O mare umbră
neagră
pluteşte pe râu,
de la un mal
la altul.
Ea poartă cu sine oameni.
Ei,
cei ce privesc
prin geamul întunecat
din străfundul râului,
văd că unii au vâsle în mâini,
alţii, puşti.
Cartea
Cartea
cu coperte roşii.
Fără urmă de sânge.
Arde pe dinlăuntru.
Fără urme
de cenuşă.
Flăcăul
Flăcăul trece prin Piaţa Roşie.
El merge în mâini.
Îşi aruncă privirea spre cer.
Aur.
În cer e un templu.
Gol.
Doar lumânările ard.
Flăcăul ar vrea să-şi facă cruce.
Sau să se şteargă pe fruntea
leoarcă de sudoare.
Flăcăul cade.
În Piaţa Roşie,
capul flăcăului,
de aur.
Miros de piersică
Piersica
tivită pe marginea
de sus
cu o dungă de aur.
Mirosul femeii trecând
în chiar clipa aceasta
din somn în vis.
Sicriul
Lavă topită se varsă
năvalnic în râu.
Cuprinzând cu flăcările
livezile cu pomi,
pâlcul de sălcii,
stânca
pe care stau.
Şi atunci, cineva
trânteşte brusc capacul.
Cenuşă
Mă iau pe mine,
băiatul cu plete de aur, în braţe.
Se uită, fără a clipi,
la părul meu cărunt.
Mă-ntreabă – ce-i asta?
Cenuşă – spun.
Traducere de
Ioan FLORA