Despre Patrie
Pentru tiparNu mai ştiu nimic despre voi, salcâmi
austeri ai adolescenţei citadine.
A trecut vremea cu sânii ei mari
ca nişte şenile peste mine
A trecut vara: s-au uscat rufele
întinse de mama în grădină.
Nu mai am putere să mă aburc în podul
cu gutui în toamna vecină
Nu mai sunt hidalgo, ca odinioară:
beau lacrima monadelor pure,
înot noaptea cu androginul
prin mările landurilor de mure
În serile sublime, cu magiştrii limbii
materne, reiau peroraţiile despre patrie –
glorioasă floare de mac
înflorită în sângele meu suveran