Încercările de a crea o „nouă” limbă romanică diferită de cea română nu vor da nici un rezultat
Pentru tipar1-3. Consider că adoptarea legislaţiei lingvistice în 1989 a fost un eveniment ce i-a oferit populaţiei băştinaşe posibilitatea de a-şi redobîndi demnitatea de neam şi i-a înlesnit calea spre împlinirea idealului naţional.
Privite din perspectiva zilei de azi, actele ce se referă la statutul limbii române şi documentele ce reglementează funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova par a fi depăşite. Dar să nu uităm că în condiţiile politice de atunci ele au jucat un rol pozitiv.
Regret că, în special după declararea independenţei şi suveranităţii Republicii Moldova, n-am reuşit să fixăm în Constituţie numele adevărat al limbii noastre literare, care este LIMBA ROMÂNĂ. Perpetuarea acestei situaţii incerte nu trebuie admisă sub nici un chip în viitor, indiferent de partidul ce va veni la putere. Dacă se va întîmpla aşa ceva, se vor dezice de noi tinerii care ştiu, de mai bine de 15 ani, că denumirea corectă a limbii noastre este o realitate motivată istoric şi ştiinţific.
Altminteri, m-aş încumeta să afirm că parlamentul Republicii Moldova a abuzat de drepturile sale atunci cînd şi-a asumat răspunderea de a fixa, fără a consulta oamenii de ştiinţă, în special lingviştii, denumirea limbii literare, care nu trebuie confundată nicidecum cu vorbirea obişnuită, de pe stradă sau din alte situaţii similare, vorbire care în ştiinţa limbii se numeşte grai, în cazul nostru, al basarabenilor, moldovenesc, şi care denumire în nici un caz nu este aceeaşi cu noţiunea de limbă literară standard.
B. P. Hasdeu spunea că funcţia principală a limbii literare este „de a unifica toate dialectele, de a şterge provincialismele, de a spori puterea graiului din statul întreg printr-o centralizare cam analoagă cu centralizarea menită a mări forţa administraţiei”. Stăpînirea de azi a Republicii Moldova ar trebui să ia aminte la spusele marelui nostru înantaş şi să înţeleagă că încercările de a crea o „nouă” limbă romanică diferită de cea română nu vor da nici un rezultat. Vreau să spun prin aceasta că problemele de ştiinţă sînt de competenţa forurilor de resort. Şi numai a lor! Latinii ziceau: Caesar non supra gramaticos est! (Caesar (împăratul) nu este mai presus de gramatică!).
Cred că încetăţenirea glotonimului de limbă română pentru limba literară din Republica Moldova (care e aceeaşi cu cea de peste Prut) nu va ştirbi drepturile şi demnitatea nimănui. Or, fiecare cetăţean al Republicii Moldova are dreptul de a se simţi liber într-o ţară democratică şi să numească limba oficială a statului conform argumentelor ştiinţifice şi istorice şi nu potrivit preceptelor politice.