Limba română este singura limbă de la noi cu dreptul de a fi limbă de stat
Pentru tipar1. Apreciez negativ – din orice perspectivă – legislaţia lingvistică adoptată acum 15 ani. Acest act este important doar ca document ce ar fi trebuit să devină un atribut al funcţionării statului, o condiţie sine qua non a existenţei juridice, politice, economice şi culturale a unei ţări independente şi suverane. Însă, prin felul cum sunt formulate articolele în legislaţie, climatul lingvistic din Republica Moldova nu poate fi redresat, fiindcă i se oferă prerogative oficiale şi limbii ruse. Astfel, prin formulări de tipul „limba de stat sau limba rusă”, cea de-a doua este recunoscută şi ea ca limbă oficială, de rând cu limba poporului băştinaş. Limba rusă îndeplineşte, de fapt, în Republica Moldova funcţiile pe care ar trebui să le îndeplinească limba română.
2. Este mai mult decât adevărat că după un reviriment „lingvistic”, resimţit de întreaga societate prin anii 1989-1993, am ajuns iarăşi în situaţia în care limba noastră, limbă de stat, este neglijată, marginalizată în instituţiile publice, în unităţile comerciale, în transport, pe stradă ş.a.m.d. După părerea noastră, la baza acestei regresiuni se află mai multe cauze, două dintre care se impun în mod deosebit:
a) legislaţia respectivă asigură, prin conţinutul ei, un ciudat libertinism lingvistic, de care profită din plin limba rusă, obţinând, de facto, dreptul de limbă de stat;
b) actuala guvernare încurajează, aproape deschis, ignorarea limbii române. Astăzi populaţiei rusofone i s-au creat condiţii pentru a nu mai avea nevoie de însuşirea limbii de stat. În prezent funcţionează sute de unităţi economice, mai ales comerciale, unde limba noastră este total ignorată. Mai mult decât atât, aceste unităţi comerciale s-au transformat în nişte societăţi de promovare a spiritului şovin velicorus. Actualii guvernanţi se fac a nu vedea şi a nu auzi ce se întâmplă la postul de radio „Russkoe radio”, care este cel mai „performant” în acest sens, căci numai în 20 de minute de călătorie prin Chişinău cu microbuzul poţi auzi pronunţându-se de 25-30 de ori cuvintele: „Russkoe radio, vsio budet horoşo!”. Cred că exemplul nu mai merită comentarii.
3. Pentru redresarea situaţiei sociolingvistice din Republica Moldova se cere reformarea de urgenţă a legislaţiei lingvistice adoptată acum 15 ani. Această reformă ar trebui să se facă în conformitate cu normele de drept internaţional privind limbile de stat, aşa încât nici o altă limbă să nu pretindă la prerogativele limbii de stat, de vreme ce nici una dintre ele nu reprezintă poporul băştinaş majoritar. Aceste limbi îşi au originea în alte ţări, iar limba română este singura limbă de la noi cu dreptul de a fi limbă de stat, fiindcă ea este limba poporului autohton.
P.S. După părerea noastră, legislaţia lingvistică a Republicii Moldova trebuie să „copieze” legile despre limba de stat din Ucraina. Modalitatea de transpunere în fapt a legislaţiei lingvistice trebuie să fie preluată, de asemenea, de la ucraineni, situaţia la capitolul respectiv fiind, la ei, mult mai bună. Ucraina a pus în aplicare legile despre limba de stat aproape pe deplin, deşi la începutul independenţei situaţia sociolingvistică în această ţară era şi mai tristă decât în Republica Moldova.