Zimbrului din stema Putnei
Pentru tipar
La un miez de mileniu
Os domnesc, stejarii Putnei
Cu zugrăvi bucovinene
Tot mai scriu sub iorgo-munte
Cronici sadoveniene?
Sau, trăgând din coastă-n coastă
Brazdele dumbrăvii roşii,
Gomănind a ce năpastă
Se-adunară-n pâlc strămoşii?
Logofeţii de Chilia,
Pârcălabii de Tighine
Sfat domnesc ţin în chilie
Zimbrul falnic cui să-nchine?
Căci pe turlele Cetăţii
Ei abia de mai pot duce
Pavăza creştinătăţii
Contra lui Ucigă-l Crucea!
Dar nimic nu se întoarce,
Nimeni nu ştie să lege
Firul sfânt tăiat de parce
Sau de cei de-o altă lege.
– Doamne, cum să vii acasă,
Când nici vetrele n-au nume
Şi-n celula ticăloasă
Nistru-i arestat în spume?
– Mamă, cui să laşi în grabă
Pruncii din icoane arse,
Că-n orbirea basarabă
Negre mări ochi-mi revarsă?
Bată-n jur de ţară toaca
Mii de fraţi de la o mamă,
Tacă vorbele de clacă,
Buga-clopot doar să geamă.
Lasă plug, lasă redute,
Vin’ la Putna, românime,
Ca o apă ani cinci sute
Să ne-aline-ntru vechime.
De la Papa pân-la Poartă,
De la Athos la Săcele
Buchie de limbă moartă
Fiarbă-n Tetraevanghelii.
Nu mai are Ţara danii
Decât doine fără bocet
Ce le înălţau Bogdanii
Peste pietrele Sorocii.
Numai brazi plângând răşină
Şi stejari muiaţi în cimbru
Până sub altar se-nchină
Când în zodii urcă Zimbrul!
Putna, 2 iulie 2004