Admir la domnul profesor demnitatea de român
Pentru tiparMult stimate domnule profesor,
Stimată doamnă Pavel,
Onorată asistenţă!
Lucrările de dialectologie şi geografie lingvistică, monografiile, atlasele la care a trudit dl Vasile Pavel până în prezent, alte lucrări ale savanţilor basarabeni, în afară de valoarea lor ştiinţifică, ilustrează şi ideea miracolului românesc despre care se vorbeşte atât de mult şi care are ca o componentă de bază unitatea lexicală, unitatea semantică a limbii române, vorbită de conaţionalii noştri în toate zonele pe care le populează. Aceste lucrări sunt, de fapt, nişte radiografii ale istoriei noastre, ale civilizaţiei lingvistico-culturale a poporului român, a mitologiei noastre populare, dacă vreţi, sunt nişte acte care ne prezintă adevărata identitate spirituală, lingvistică a poporului nostru şi sunt, în acelaşi timp, nişte argumente şi nişte contraargumente aduse acelor pseudosavanţi care se dedau unor perversiuni şi care emit diferite falsuri cu privire la originea poporului nostru, la denumirea limbii române.
Se vorbeşte mult şi pe drept cuvânt despre rolul scriitorilor în trezirea conştiinţei naţionale aici în Basarabia şi în nordul Bucovinei, despre faptul că ultimele generaţii de scriitori au impus, pe lângă statutul estetic naţional, şi un statut etic. Generaţiile literare ’60, ’70 , de aici din Basarabia, au readus literaturii de la noi conştiinţa de sine. Şi eu vreau, într-un mod reparatoriu, să zic aşa, să adaug imediat la aceste generaţii de scriitori şi mai multe nume de savanţi lingvişti, profesori de aici din Basarabia, dar şi din Cernăuţi, care în momentele grele pentru cultura noastră, pentru limba noastră nu şi-au lăsat mintea şi conştiinţa pervertite şi sechestrate de putere, ci au slujit adevărul ştiinţific, adevărul omenesc cu demnitate şi sacrificiu. Printre aceste nume figurează, fără îndoială, şi numele distinsului savant şi profesor Vasile Pavel, care a reuşit să-şi menţină imaculată probitatea profesională, verticalitatea morală şi, dacă vreţi, demnitatea de român din ţinutul Herţei, al cărui picior a călcat, cu siguranţă, în tiparul de aur lăsat de urma lui Gheorghe Asachi, pe acele locuri atât de dragi lui, nouă şi limbii române.
Eu mai admir la domnul profesor cumsecădenia şi tenacitatea cu care îşi construieşte opera, dar pe care le manifestă şi în viaţa de zi cu zi, la care se mai adaugă un anume bun-simţ bucovinean. Hai să ne mai lăudăm şi noi puţin, bucovinenii (înviorare în sală). L-aş asemui pe dl profesor cu un râu care curge în mod firesc în albia sa, imperturbabil, cu un debit constant şi fără mari fluctuaţii, un debit care izvorăşte mereu din ritmurile interioare ale fiinţei sale. Cred că dl profesor Vasile Pavel, acest om tânăr, cu adevărat tânăr şi la chip şi la suflet, ne oferă fericitul caz când vârsta unui om trebuie măsurată nu cu anii, ci cu tinereţea spirituală. Cred că nimeni nu se îndoieşte că d-lui la această vârstă atât de tânără ţine încă bine, vorba francezilor, leul de coamă.
Fiindcă ne aflăm în faţa unui dialectolog, originar din zona Herţei, îmi permiteţi să zic: Domnule profesor, să hii sănătos şi la mulţi ani!