Nasc şi în Proboteşti oameni
Pentru tipar;)
Dragă prietene Vasile Pavel!
Am primit chiar astăzi amabila ta invitaţie de a participa la sesiunea omagială dedicată ţie cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani şi a 45 de ani de activitate ştiinţifică şi didactică. Mă bucur nespus de mult de organizarea acestei manifestări pe care o meriţi din plin şi de aceea mă grăbesc să exprim măcar prin scris ataşamentul la acest eveniment (dacă nu voi putea participa în mod direct). Aş dori enorm să fiu prezent acolo, dar condiţii obiective mă vor împiedica probabil să fiu de faţă. De aceea doresc să te felicit încă de pe acum, din toată inima, atât pentru frumoasa vârstă, cât şi pentru acei ani mulţi dedicaţi cercetărilor în domeniul dialectologiei româneşti pe care o reprezinţi cu onoare.
Ca unul care ca şi tine îmi am rădăcinile în Proboteşti, Târnauca şi Herţa şi înstrăinaţi fiind de locurile natale pe care le iubim atât de mult, am un sentiment de mândrie specială să-ţi pot ura în continuare succese şi împliniri personale, familiale şi profesionale.
Mă închin cu toate sfielile mele şi cu toată admiraţia mea în faţa omului Vasile Pavel, a modestiei şi a conştiinţei lui profesionale, cuvenindu-i-se pe bună dreptate recunoştinţa şi dragostea colegilor şi prietenilor din dreapta şi din stânga Prutului. Şi după modelul cronicarului, exclam şi eu cu mândrie „Nasc şi în Proboteşti oameni”! Nu pot încheia fără a aduce omagiile mele distinsei doamne Eugenia Pavel.
Dragă Vasile, să trăieşti, la mulţi ani!
Bucureşti, 23 iunie 2004