Convorbiri literare. Dacia literară. Semn. Atelier. Lumina lină. Lumea
Pentru tipar;)
;)
;)
;)
;)
;)
Revista CONVORBIRI LITERARE, nr. 7 / 2004 dovedeşte că oraşul Iaşi e un reper sigur în cîmpul literar de azi, dacă e să folosim o sintagmă care e şi titlul unui incitant interviu cu criticul şi istoricul literar Ion Holban. Menţionăm şi interviul cu Virgil Nemoianu. Iată ce afirmă, între altele, autorul Teoriei secundarului: ...direcţiile date în prezent Europei provin din partea unor societăţi (franceză, germană) a căror istorie e bogată în derapaje şi confuzii politice (ca să ne exprimăm blînd). O înţelegere selectivă şi adaptativă a tradiţiilor anglo-saxone ar fi mai apropiată de vederile mele şi, socot eu, mai rodnică pentru România. În articolul Schimbarea prin apropiere Nicolae Stroiescu Stînişoară citează dintr-un interviu al lui Günter Gauss cu Alexandr Iakovlev, în care inspiratorul ideologic al perestroikăi mărturiseşte: Am făcut războiul şi am luptat la Stalingrad. Acum vă spun că îi iert pe soldaţii germani care au trimis gloanţe în corpul meu şi le doresc să trăiască dacă mai sînt în viaţă. Mamelor germane ai căror fii au murit, căci şi eu am tras, le cer iertare. Mihail Dim. Sturdza dezvăluie anumite aspecte „secrete” ale activităţii culturale a Junimii. Profesorul Constantin Ciopraga publică un studiu despre creaţia poetică a lui Ioan Alexandru. Alex. Ştefănescu probează o relectură revelatorie a epicii lui Alexandru Ivasiuc. Un eseu critic de Marian Victor Buciu despre proza lui Ştefan Agopean. Emil Iordache ia în dezbatere actualitatea unui laureat al Premiului Nobel Ivo Andrić. Mai reţinem: Tînăra generaţie şi conservatorismul de Caius Traian Dragomir, Soarele şi semiluna ortodoxiei de Mihail Neamţu şi Eroism şi victimizare. O istorie a sensibilităţii de Jean-Marie Apostolides.
DACIA LITERARĂ, nr. 4 / 2004 este expresia unui demers intelectual remarcabil. Revista se deschide cu o intervenţie a academicianului Al. Zub care repune în discuţie – pe potriva probităţii ştiinţifice a domniei sale – problema mixării temeiului istoric cu mitul lui Ştefan cel Mare. Tulburătoare amintire a profesorului Dumitru Vacariu despre organizarea sărbătoririi (în 1957) a 500 de ani de la urcarea în tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare. Cităm: Întreaga sărbătorire a decurs normal atît la manifestările de la Iaşi, cît şi la cele de la mănăstirea Putna. Dar cine ar fi putut bănui că printre noi, urmărindu-ne fiecare pas şi înregistrîndu-ne fiecare cuvînt, erau şi nenumăraţi securişti (unii dintre ei fiind studenţi sau chiar prieteni şi colaboratori de-ai noştri!). Începea apoi lungul calvar al organizatorilor. În primăvara anului 1958, cei patru organizatori au fost arestaţi şi supuşi luni de zile la interogatorii interminabile, sub acuzaţia inutilă de „crimă împotriva ordinii sociale”. Urmează ipoteza lui Codrin Liviu Cuţitaru despre postmodernism. Natalia Cantemir evocă implicarea – fericită – a Nataliei Stolearova în destinul de scriitor al lui Alexandr Soljeniţîn. Plin de savoare articolul lui Simion Bogdănescu Ironia în Letopiseţul Ţării Moldovei. Anton Adănuţ evocă figura filozofului-creştin Atenagora. Mihai Dorin readuce în atenţie unul dintre cele mai controversate capitole ale culturii naţionale – publicistica politică a lui M. Eminescu. Constantin Coroiu publică un articol despre profesorul ieşean Constantin Ciopraga intitulat Mărturia romanticului îmblînzitor. O proză parodică de Valentin Coşereanu Voinicul şi cîinele. Rubrica Ferestre luminate se remarcă prin articolul Frămîntările de limbă de Stelian Dumistrăcel. Mai reţinem: articolul lui Emil Iordache Ivan Bunin. Un „Nobel” cu cîntec şi cronica literară a Rozinei D. C. Velicicovski Luca Piţu şi temele deocheate ale timpului nostru.
Revista SEMN, nr. 1-2 / 2004 se deschide cu mărturiile lui Nicolae Leahu despre o fantomă care umblă prin Bălţi – Lenin! Vii, autentice şi instructive răspunsurile la ancheta Optzecismul din Basarabia, azi. Em. Galaicu-Păun: ...profund nemulţumit de caracterul preponderent livresc al Poeziei de după poezie încerc o redefinire a acesteia, într-un studiu din care am reuşit să încropesc doar începutul. Cum miza acestei „schimbări la faţă” e una pe viaţă şi pe moarte (fără ghilimele), redactarea studiului merge mînă în mînă cu scrierea unui nou volum de poeme, probabil ultimul, cu un titlu luuuuuuung ce s-ar potrivi pentru postume. Privită dinspre capătul celălalt – deocamdată mai mult bănuit decît ştiut – poezia mea va arăta altfel, nici eu nu ştiu cum...; Mircea V. Ciobanu: Căderea cortinei de fier a însemnat accesul la cartea de calitate. (Uitasem să mai spun ceva despre „evenimente”: după ’90 am văzut un rost în a scrie pentru a fi publicat.); Vasile Gârneţ: ...vă puteţi măcar imagina ca unul dintre scriitorii noştri mai în vîrstă să susţină şi să cultive un tînăr scriitor? Poate fi oare un maestru, de exemplu, aparent-jovialul domn B., care usucă, cu ironiile sale psihanalizabile, de securist şi vechi ştab comunist, totul în jurul său?; Ghenadie Nicu: Din cînd în cînd, sîntem felicitaţi, nu fără condescendenţă, pentru buna sincronizare cu... paradigma... din Ţară. Nimeni însă nu observă că performanţele optzecismului basarabean se datorează exclusiv materialului uman de aici, capacităţii sale, într-adevăr uluitoare, de a se afirma în răspărul condiţiilor; Irina Nechit: ...poezia este ceea ce fac oamenii cînd nu se sfîşie unii pe alţii. Mai reţinem: poemul lui George Vulturescu Versanţii lui Bachelard, raportul lui Nicolae Leahu asupra stării de spirit a poeziei române din Basarabia (om cu mare răbdare acest Leahu!), eleganţa intelectuală a articolului Un secol de literatură română în Basarabia de Maria Şleahtiţchi. De mare rafinament estetic Poetul făcu armata la cercetaşi de Mircea Petean. Un număr de zile mari.
Numărul 2-4 / 2003 al revistei Atelier – publicaţie a Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova – ne informează, prin intermediul unei notiţe editoriale, că porneşte de la constatarea că arta ca modalitate de transfigurare a realităţii este un fenomen complex ş.a.m.d. Este bine. Atîta doar că definiţia modalitate de transfigurare a realităţii pare a proveni din estetica realismului socialist. Numărul revistei se deschide – de fapt – cu un dialog între redactorul-şef Vasile Malaneţchi şi criticul literar Eugen Lungu despre literatura pictorilor şi pictura literaţilor din care cităm următorul fragment: V. M.: Ce crezi, răsfoind revistele de cultura de la Chişinău, despre felul cum este abordată problematica procesului artistic plastic contemporan din Republica Moldova? E.L.: De regulă, mă informez despre ceea ce se întîmplă în domeniu din cele două reviste de specialitate – Atelier şi ART-hoc. Prima îmi place prin calitatea profesionistă a reproducerilor, prin excursurile istorice care dau la iveală personalităţi de ieri absolut revelatorii... A doua îmi place prin ambiţie şi originalitate, prin elitismul ei european cu o ştachetă valorică destul de ridicată. Din cîte ţin minte, aţi avut şi nişte altercaţii cu echipa de la ART-hoc. Nu văd nimic rău în asta. O rivalitate stimulativă face bine ideii. Ştie ce ştie Eugen Lungu şi atunci cînd subliniază subţire: Am tot respectul pentru Constantin Ciobanu, un erudit al domeniului, dar şi un specialist cu vastă pregătire culturală, lucru mai rar la noi. Invidiez eleganţa stilistică a lui Vladimir Bulat; prin ea află mîntuire bîlba noastră cea de toate zilele. Se impune în ochii noştri şi prin formulările sale de ordin valoric, ades polemice, care nu lasă nici o şansă mediocrităţii. Mai citim: articolul Ambiţie fără amuniţie, semnat de dl redactor-şef. (Le sugerăm aici colegilor de la Atelier – în baza prevederilor stipulate în proverbul Prietenul la nevoie se cunoaşte – să se intereseze ce avea în vedere Tudor Vianu prin „dubla intenţie a limbajului”.) În rest – încă un interviu cu Natalia Cantemir despre destinul şi personalitatea profesorului ieşean Radu Negru, versuri semnate de pictorii Gheorghe Oprea, Alexandru Macovei, Gheorghe Vrabie ş.a. Interesante reflecţiile lui Alexe Rău privind „zăbava desenatului la poeţi”. Sugestive pictopoemele lui Alexandru Lungu, scriitor de origine basarabeană stabilit în Germania. Impresionantă întreaga rubrică Icoane româneşti, inclusiv prin reproducerile pictoriţei Liliana Sfeclă, care mărturiseşte că insistă să însuşească şi mai bine „arta icoanei bizantine”.
Lumina lină / Gracious light, nr. 2 / 2004 este o publicaţie de spiritualitate şi cultură românească. Apare la New York sub îngrijirea dlui Pr. Prof. Dr. Theodor Damian. Se distinge prin caracterul duhovnicesc al articolelor, dovedindu-se fidelă scopului de a promova valorile tradiţiei creştine. Cele mai reprezentative rubrici sînt: Biserica, Diaspora română şi Universalia. O scurtă privire asupra sumarului relevă tipul de discurs şi tematica revistei: Învierea ca rugul aprins (Theodor Damian), Înviere, De o parte şi alta (Lucreţia Andronic), Sfinţenia – o vocaţie mereu actuală a bisericii (Cătălin Vatamanu), Înger şi demon: fizica şi metafizica unei idei (Theodor Damian), Fiul Tatălui (Constantin Virgil). Sînt fascinante imaginile Femeile la mormînt şi Îngerul la mormînt reproduse din Evangheliarul Heinrich II, de la 1007-1012.
În revista LUMEA, nr. 7 / 2004 editorialistul Marian Oprea menţionează că Fiecare soldat american merită stima şi recunoştinţa istoriei. În aceeaşi măsură precum le merită şi fiecare soldat francez, englez, rus, român, polonez, italian, sîrb, croat sau grec. Şi nu numai soldaţii ca indivizi, ci naţiunile în ansamblul lor, cele care au plătit cu sînge înfrîngerea nazismului. Nicolae Idu, director general al Institutului European din România, îşi exprimă convingerea că ţara va intra în 2007 în Uniunea Europeană. Adrian Severin susţine că Balcanii au fost distruşi şi abandonaţi. Cităm din materialele de la rubrica Actualitate (a se reţine denumirea rubricii!): Stanislav Belkovski a venit la Bucureşti cu o propunere care a pus pe jar opinia publică din tot spaţiul românesc: Basarabia trebuie să se unească cu România, Transnistria urmînd să aleagă fie trecerea la Federaţia Rusă, fie unirea cu Ucraina sau constituirea unui nou stat independent (Viorel Patrichi); Putem rezolva situaţia numai dacă renunţăm la logica stalinistă asupra frontierelor (...). Pentru România, unirea cu Basarabia ar însemna un stimul colosal în dezvoltarea naţională. Pentru populaţia Moldovei, întoarcerea la România ar fi o şansă extraordinară pentru integrare, pentru dezvoltare economică şi culturală. Sînt absolut convins că Republica Moldova nu poate intra în Uniunea Europeană, aşa cum arată azi, datorită problemelor de nerezolvat din interiorul său. Uniunea Europeană este obiectiv interesată în rezolvarea conflictului, iar fără ea nu se poate realiza acest proces (Stanislav Beklovski). Belkovski a precizat că nu reprezintă punctul de vedere oficial al Kremlinului, dar a menţionat că liderii de la Moscova cunosc proiectul: Vladimir Putin ştie de acest plan, însă el este un politician prudent. Şi-a însuşit acest proiect în proporţie de 97%. Mai rămîn trei procente pentru convenirea cărora am venit la Bucureşti. Dacă vom lăsa deoparte convingeri convenţionale şi birocratice, putem conchide că popoarele României, Republicii Moldova şi Rusiei pot discuta această problemă. Şi, în fine – Viorel Patrichi: Marile decizii politice ale istoriei nu s-au luat prin referendum. Românii şi-au construit complexe grele în tot spaţiul lor ancestral, iar comunismul i-a derutat complet.
Gr. C.