Ştefan cel Mare
Pentru tiparSute de care pline cu piatră din Carpat
Printre păduri pe rîuri de pe sate
Sub roţi calcă Moldova nencetat
Pînă deschid la ceruri o cetate
Răzeşii toţi, monahi şi monahii,
Pietrari dulgheri şi orice-ndemînare,
Domnului Ştefan, întors dintre nohai,
Îi sîngerează şoldul de-a călare
N-are hodină sîngele-n pămînt
Cei răposaţi în luptă nu-şi află liniştire
Pînă ce-n jertfa Podului Înalt
Nu se întrupă turn de mănăstire
Pe Valea Albă oasele bolesc
Sub ploi şi gheţuri în devălmăşie
Pînă ce braţu-n criptă nu le-a strîns
La Războieni în sacră temelie
Cu cît mai grele-s lupte de purtat
Şi răni deschid întruna nemiloase
Cu-atît pe ţară cerul s-a lăsat
Şi umbra lui a Patrie miroase