Dragă şi mult stimate Anatol Ciobanu!
De mulţi ani te cunosc în cele mai diverse ipostaze:
• ca student în toţi acei cinci ani de universitate, pentru ca apoi să fii unul dintre primii aspiranţi care şi-au dobândit titlul de candidat (cum se spunea atunci) în ştiinţe filologice.
• când îţi făceai studiile la Moscova pentru obţinerea titlului de doctor în ştiinţe filologice sub conducerea regretatului Ruben Al. Budagov, un excelent prieten al tuturor românilor basarabeni ce-şi urmau studiile în domeniul filologiei noastre.
Te-am ajutat atunci cum am putut. Am fost apoi coleg cu mătăluţă la catedra de filologie moldovenească sub conducerea răposatului A.T. Borşci, iar apoi şi sub conducerea d-tale personal, mai ales ca bursier al acestei catedre.
Îţi sunt recunoscător nu numai pentru că ai fost un student deosebit de harnic, ci şi că ai fost şi rămâi un distins filolog şi susţinător al studierii şi respectării limbii noastre strămoşeşti, care porneşte de la Codicele Voroneţean, de la studiile lui Coresi, Dosoftei, iar apoi la clasicii noştri: Gh. Asachi, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, T. Maiorescu, B.P. Hasdeu, M. Eminescu, Al. Mateevici şi câţi alţii care au pus bazele limbii literare româneşti, aşezând-o alături de celelalte limbi romanice. Datori suntem să propagăm şi să dezvoltăm limba noastră naţională de origine nobilă latină, îmbogăţită apoi de cea slavă, neogreacă ş.a., iar apoi de limbile romanice în fiinţă până în zilele noastre.
Datoria noastră a tuturor celor de acelaşi neam şi lege este de a cultiva şi dezvolta sursele naţionale la nivelul care li se cuvine ca mijloace de exprimare a gândurilor şi cunoştinţelor moştenite de la moşii şi strămoşii noştri.
Mult iubite şi apreciate Anatol Ciobanu!
Îţi doresc multă sănătate, fericire în viaţă şi realizarea tuturor dorinţelor şi gândurilor.