Promotor şi apărător al graiului matern
Pentru tiparOri de cîte ori consult studiile distinsului lingvist Anatol Ciobanu, pentru a mă informa şi documenta în domeniul de specialitate, mă conving de seriozitatea modului de abordare şi soluţionare a problemelor, de profunzimea cercetării fenomenelor şi faptelor concrete, a proceselor generale de dezvoltare a limbii. Mă refer, în primul rînd, la monografiile de pionierat în lingvistica română şi romanică, mult apreciate de specialişti pe plan naţional şi internaţional: Probleme dificile de gramatică(1969), Sintaxa şi semantica. Studiu de lingvistică generală(1987), Punctuaţia limbii române(1993)ş.a. Fundamentarea teoretică a problemelor abordate, analiza în complex a materialului de fapte, atît sub aspectul formei, cît şi al conţinutului, sînt principalele caracteristici ale studiilor menţionate. În aceste lucrări şi-au găsit reflectare şi susţinere ideile esenţiale, metodele şi principiile de cercetare ale lingviştilor de prestigiu: E. Coşeriu, R. Budagov, N. Corlăteanu, I. Stepanov, R. Piotrowski ş.a.
Prin aceleaşi calităţi se disting manualele universitare, lucrările metodice destinate şcolii de cultură generală, al căror autor este şi la elaborarea cărora a contribuit prof. Anatol Ciobanu: Sintaxa, clasele a VII-a şi a VIII-a (circa 10 reeditări), Studii asupra superlativului (coautor I. Melniciuc, 1981), Omonimia sintactică (coautor V. Pojoga, 1986 ) ş.a.
Sînt recunoscători profesorului Anatol Ciobanu noile generaţii de filologi, cercetători ştiinţifici, învăţători, doctoranzi şi studenţi, care în curs de mai multe decenii i-au ascultat prelegerile la cursurile de specialitate filologică şi la cele de perfecţionare din sistemul învăţămîntului.
Vin să întregească prodigioasa activitate ştiinţifică şi didactică a sărbătoritului nostru broşurile de promovare a ştiinţei pedagogice, serialele de articole din paginile presei periodice, consacrate stabilirii şi propagării normelor ortografice, problemelor cultivării limbii române literare. Un rol deosebit l-au avut aceste studii şi articole în procesul de instruire filologică, dar şi de reorientare a tineretului studios în problemele de limbă şi cultură naţională, luminîndu-le sufletul celor rătăciţi şi întorcîndu-i la sînul limbii materne, pentru că faimosul „bilingvism”, din epoca împăraţilor roşii, reuşise să erodeze în mare parte conştiinţa de neam a generaţiilor postbelice.
De bun augur a fost activitatea savantului filolog Anatol Ciobanu înComisia interdepartamentală şi în toate celelalte comisii „lingvistice” de rang diferit, care, la sfîrşitul anilor ’80 ai secolului trecut, au avut drept sarcină examinarea problemelor privind starea şi funcţionarea limbii noastre în condiţiile vitrege din acele timpuri şi care, în virtutea adevărului ştiinţific, au demonstrat indubitabila identitate etnică şi unitate lingvistică a românilor din întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic. Implicarea intelectualilor în soluţionarea problemelor de limbă, dezbaterile publice la toate nivelurile societăţii, mişcarea populară de amploare pentru drepturile şi libertăţile naţionale au culminat, în 1989, cu evenimentul de rezonanţă istorică – oficializarea limbii române ca limbă de stat pe teritoriul Republicii Moldova şi revenirea ei la grafia latină.
Adoptarea legislaţiei lingvistice în acel an a redresat întrucîtva situaţia limbii române în spaţiul de la est de Prut. A fost instituit Departamentul limbilor, a cărui sarcină era implementarea legislaţiei lingvistice şi supravegherea funcţionării normale a limbii oficiale, a început editarea prestigioasei reviste „Limba Română”, aceasta contribuind la cunoaşterea legităţilor limbii şi la însuşirea terminologiilor uzuale şi ştiinţifice, au fost create condiţiile necesare pentru studierea de către alolingvi a limbii de stat.
Situaţia însă s-a schimbat brusc după 1994, cînd în Constituţia Republicii Moldova a fost introdus articolul 13 care stipula că „Limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba moldovenească”. Anatol Ciobanu a fost unul dintre primii lingvişti basarabeni care au respins cu temeinice argumente şi fapte nesăbuita falsificare: „Acest articol, pe de o parte, a neglijat adevărul ştiinţific şi istoric, opiniile savanţilor romanişti din toată lumea, idealurile Mişcării de Eliberare Naţională, realitatea lingvistică existentă, fixată în legislaţia lingvistică (din 1989) şi în „Declaraţia despre Independenţă” (din 1991), iar pe de altă parte, i-a descurajat pe alolingvi (rusofoni), care, aflînd că e vorba de aşa-zisa „limbă moldovenească”, şi nu de limba română, au încetat să frecventeze cercurile lingvistice” (Limba Română, 1999, nr. 6-8, p. 17).
În ultimii ani atacurile asupra limbii, culturii şi istoriei neamului nostru au devenit şi mai înverşunate, şi mai periculoase. Prin mai multe legi, hotărîri şi directive s-a tensionat la maximum situaţia lingvistică şi atmosfera social-politică de la noi: au fost lichidate cercurile de studiere şi însuşire a limbii oficiale de către alolingvi; în şcoli limba rusă este reintrodusă ca obiect de studiu obligatoriu; a fost lichidată direcţia Funcţionarea limbii de stat din cadrul Departamentului Relaţii Interetnice; limba rusă este promovată ca a doua limbă oficială în Republica Moldova; cărţile, revistele şi ziarele de limbă rusă au inundat librăriile, în timp ce bibliotecile duc lipsă de carte românească, iar şcolile – de manuale şi materiale didactice în limba maternă; neprietenii ne profanează locurile sfinte, ne devastează barbar monumentele istorice şi de cultură românească; continuă epurarea cadrelor naţionale din structurile de stat şi din instituţiile publice etc.
Cruntă realitate! Stare de spirit deplorabilă! Ieşirea din impas rezidă în unirea forţelor progresiste naţionale, în promovarea adevărului ştiinţific şi istoric, în realizarea unui program de idei şi acţiuni de primă importanţă. Acestea, după părerea savantului Anatol Ciobanu, ar fi: crearea unui front unic de apărare a valorilor spirituale şi culturale naţionale; contracararea presiunilor asupra limbii băştinaşilor, a tuturor încercărilor de subminare a cuceririlor din 1989 în domeniul limbii, istoriei şi culturii neamului nostru, neutralizarea tentativelor fabricării manualelor de „limbă moldovenească” şi de „istorie a moldovenilor” sau de aşa-zisa „istorie integrată”; reexaminarea, redactarea şi adoptarea noilor documente de bază: Legea cu privire la funcţionarea limbii oficiale şi a limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova; Programul de stat privind studierea, însuşirea şi funcţionarea limbii române ca limbă oficială în Republica Moldova etc. (Limba Română, 1999, nr. 6-8, p. 18-20).
Împărtăşesc gîndurile şi sentimentele omagiatului nostru că pe acest teritoriu „slova românească pătrunde mai greu, adevărul ştiinţific privind limba şi istoria neamului nostru îşi fac pîrtie anevoios”, dar, în acelaşi timp, cred împreună cu Domnia sa că „procesul de democratizare a societăţii noastre, de liberalizare a cugetării, a unor opinii şi idei ce, pentru moment, vin în contradicţie cu părerea şi, poate, chiar cu ideologia oficială, va conduce încet, dar sigur, spre cunoaşterea adevărului total, spre triumful cauzei naţionale” (Limba Română, 2001, nr. 4-8, p. 31).
La mulţi ani şi cu mult noroc, maestre!