Manualul de literatura română – un instrument modern de lucru
Pentru tipar;)
Un vechi proverb chinezesc spune: Dacă te gândeşti la ziua de mâine – ia-ţi de mâncare. Dacă te gândeşti la anul care vine – sădeşte un pom. Dacă te gândeşti la secolul ce va urma – educă-ţi copiii. Acesta din urmă ar fi probabil imboldul care i-a făcut pe autorii Constantin Şchiopu şi Marcela Vâlcu-Şchiopu să creeze manualul de Literatură română (Manual pentru clasa XI-a, liceu, Editura Litera Educaţional, 2003).
În condiţiile de reforme pe care le tranzitează (dureros de mult!) societatea noastră, cei mai vulnerabili au devenit copiii. Or, şcoala, profesorul sunt cei care reprezintă începutul. Iar un început bun preconizează un deznodământ fericit, în condiţiile în care calitatea procesului de învăţământ este asigurată de manuale performante. Reieşind din aceste considerente, autorii manualului au acoperit mai multe arii curriculare: literatura română e privită nu numai ca instrument de cunoaştere şi comunicare, dar, lucru important! şi ca domeniu cultural în interiorul căruia elevul se produce ca fiinţă spirituală.
Prin suportul său teoretico-metodic destul de solid, manualul, aşa cum menţionează înşişi autorii în Argument, optează pentru un model didactic, care răspunde întru totul exigenţelor curriculumului, realizărilor teoriei şi practicii pedagogice moderne. Manualul acoperă integral ansamblul obiectivelor de învăţare stipulat de curriculum, asigură natura progresivă şi motivaţională a organizării conţinuturilor.
În acelaşi timp sunt respectate criteriile curriculare şi psihopedagogice în ceea ce priveşte accesibilitatea, selectarea, adunarea, tratarea didactică, integrală şi funcţională a unităţilor de conţinut.
Manualul propune abordarea fenomenului literar românesc din perspectiva curentelor literare. Autorii au optat pentru cei mai reprezentativi scriitori şi opere artistice, acestea urmând a fi studiate nu numai în relaţie cu epoca istorică în care au fost create, ci, mai ales, prin încadrarea lor într-o formulă estetică anume. Conţinuturile oferite de manual sunt organizate în nouă capitole, acestea incluzând o serie de paragrafe, intitulate sugestiv şi atractiv (ex: „Mi-e dor să văd floarea albastră”, „Nu pot blama pe-acela ce-şi face datoria”, „Explozia sentimentelor, râsul absurd” ş.a.).
Menţionăm că studiul textelor se bazează pe cele trei tipuri de activităţi ale elevilor (observare, explorare, interpretare), astfel conţinutul manualului acoperind cele trei sfere de dezvoltare a personalităţii: intelectuală, psiho-motorie şi motivaţional-afectivă.
Remarcăm şi faptul că autorii, în scopul unei mai bune operaţionalizări a discursului didactic, propun la începutul fiecărui capitol obiectivele de referinţă: cognitive, tehnologice şi atitudinale. Astfel, elevii vor putea conştientiza mai uşor performanţele ce urmează să le atingă, iar profesorul, la rândul lui, să formuleze cât mai precis obiectivele operaţionale.
În baza algoritmului propus de autori, în scopul studierii textului literar, sunt bine gândite şi realizate etapele unei lecturi interogativ-interpretative.
Considerăm important de menţionat că autorii nu propun noţiunile din teoria literaturii ca scop în sine. Acestea, prezente în dreapta ori în stânga paginilor, ajută elevilor să descopere, să comenteze, să interpreteze. Sunt, prin urmare, nişte repere sigure pentru elevi. Ceea ce se impune de asemenea este şi faptul că autorii au reuşit să evite şablonul, stereotipul, urmărind mai ales prin sistemul de exerciţii să stimuleze interesul, motivaţia elevilor pentru învăţare (ca exemplu pot servi exerciţiile cu variantele de răspuns, situaţiile de opţiune morală, diversele tipuri de brainstorming, procedeele interactive: PRES, ecranizarea operei literare, procesul de judecată etc.).
Destinat în primul rând elevilor, manualul este util şi profesorului, fapt confirmat şi de modelul repartizării orelor pe capitole / teme, despre care autorii menţionează că „poate fi preluat ori modificat”.
Manualul propus este de tip interactiv, presupunând un dialog permanent între elevi şi opera literară, profesorului revenindu-i rolul de moderator.
Imaginile, reprezentând opere din pictura şi sculptura universală, ilustrează formula artistică a unui curent anume şi sunt utilizate în scopul stabilirii unor legături între literatură şi alte arte.
Vizavi de cele menţionate, conchidem că autorii manualului au propus profesorilor şi elevilor nu numai un instrument modern de lucru, ci şi o sursă de informaţie interesantă şi utilă, care pregăteşte generaţia tânără pentru viaţă.
• Manualul Literatura română pentru clasa a XI-a reflectă noua concepţie de studiere a literaturii în liceu. Conţinuturile învăţării sunt organizate în nouă capitole conform unor principii moderne de structurare didactică a materiei şi respectă recomandările curriculumului în vigoare.
• Fiecare capitol conţine o pagină care prezintă obiectivele de referinţă structurate pe trei niveluri de învăţare:
– cognitive;
– tehnologice;
– atitudinale.
• Lectura interogativ-interpretativă a textului literar se realizează prin activităţi de învăţare şi exerciţii structurate în baza următoarelor formule generice:
– „E bine să ştiţi!”;
– „Observaţi!”;
– „Cercetaţi! Descoperiţi!”;
– „Exprimaţi-vă părerea!”;
– „Pentru portofoliu”.
• Operele propuse pentru studiu – diverse ca gen, specie, mesaj – urmează a fi studiate nu numai în relaţie cu epoca istorică în care au fost create, dar şi prin încadrarea lor în curente literare.