Eugeniu Coşeriu şi problema standardizării unei limbi
Pentru tiparTeza mea de doctorat se ocupă, în linii generale, de politica lingvistică. Menţionez că, ajutată de coordonatorul meu de doctorat de la Universitatea Autonomă din Barcelona, dl prof. Albert Branchadell, efectuez o cercetare a procesului de standardizare, din motive politice diferenţiatoare, a aşa-zisei limbi moldoveneşti, identificată ca fenomen în fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească. În cadrul acestui proiect, instrumentul nostru de analiză este colaţionarea anumitor traduceri din literatura rusă, spre exemplu, din unele cărţi de Maxim Gorki, efectuate de către autori din R.S.S.M. şi editate la Chişinău între 1940-1960 cu aceleaşi volume traduse şi editate la Bucureşti în aceeaşi perioadă.
Standardizarea despre care vorbesc în teza mea a fost impusă, se ştie prea bine, de factorul politic, prin diferențierea limbii vorbite în Basarabia de cea vorbită în actuala Românie. Adică, autorităţile sovietice au promovat, într-un context forţat de absorbire, un model de limbă care se utiliza în Basarabia, bazat pe diferențe la nivel fonetico-fonologic, ortografic, morfosintactic, lexical şi semantic, faţă de cea care se vorbea în fosta Republică Populară România.
În cadrul Şcolii de vară „Eugeniu Coşeriu”, din iunie curent, organizată de Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, am abordat cu mulţi profesori specializaţi aspectele teoretice şi practice ale teoriei lui Eugeniu Coşeriu. Din perspectivă teoretică am acordat o atenţie sporită paradigmelor coşeriene raportate la cele ale lingvisticii actuale, valorificând viziunea epistemologică pe care o oferă teoria coşeriană, pentru a proceda la un exerciţiu practic în special în domeniul traducerii, în care am observat autoritatea ideilor coşeriene şi actualitatea acestora. Am remarcat şi posibilitatea extrapolării acestora la o multitudine de ştiinţe, iar mobilul interdisciplinar constituie un test indubitabil al valabilităţii gândirii coşeriene.
Problemele principale ale domeniului meu de studiu sunt de naturi diferite, iar acestea ridică întrebări dificile, spre exemplu, mă întreb: care este rolul traducerii în creaţia unei limbi?, cum se poate raporta cazul de faţă la teoria generală a creaţiei limbilor?, de ce procesul de standardizare de care mă ocup a fost atât de limitat? Cu toate acestea, problema principală care poate fi raportată la autoritatea coşeriană este, în principiu, una teoretică – privind imixtiunile sovietice în domeniul lingvistic pentru a crea şi codifica pseudolimba moldovenească.
Cum a fost condiţionat, pe terenul lingvisticii, acest proces de standardizare?
În primul rând, pentru a răspunde la această întrebare, trebuie urmărită clasificarea coşeriană a limbilor romanice pentru descrierea generală a limbilor de care mă ocup în partea teoretică a tezei şi care are o importanţă radicală. În al doilea rând, tricotomia coşeriană a limbajului, respectiv teoria despre punctele de vedere asupra acestuia este foarte utilă pentru mine, mai ales în ceea ce priveşte ideile lui Eugeniu Coşeriu pe marginea noţiunii de normă şi, respectiv, normă diatopică, direct raportabilă la dialectologie şi, în acelaşi timp, la standardizarea limbilor, în timp ce lucrarea mea este bazată pe creaţia limbilor prin diferenţiere între două dialecte din aceeaşi limbă. În cele din urmă, dar şi în general, contribuţia lui Eugeniu Coşeriu în acest caz concret îmi este de un real ajutor pentru a atinge scopul tezei mele, având în vedere mai ales şi faptul ca el, fiind vorbitor de limba romană şi născut în actuala Republică Moldova, și-a exprimat în repetate rânduri punctul de vedere direct şi în privinţa acestui caz concret. Spre exemplu, Eugeniu Coşeriu afirma că domeniul lingvistic și cel politic nu pot să meargă împreună. În ceea ce ne priveşte, raportându-ne la situaţia actuală a limbii numite moldovenească, vedem că, într-adevăr, aceste două realităţi au avut tentativa să se alăture în acelaşi itinerar, dar fără succes, încercarea limitându-se la câteva surse bibliografice de pomină, care suscită preponderent o curiozitate de divertisment.
Aşadar, aspectele teoretice ale concepţiei lui Eugeniu Coşeriu, folosite în etapa aplicativă a proiectului meu, sunt, se pare, cele mai importante pentru acest studiu de caz. Aspectele practice pot fi utile, de asemenea, considerând că exemplele aduse pentru partea teoretică oferă un model interpretativ judicios, oferind soluţii pertinente întrebărilor mele. Contribuţiile coşeriene sunt, prin urmare, foarte necesare pentru proiectul meu de studiu, atât în domeniul teoretic, cât şi în cel aplicativ.