Eleonora Brigalda – vitalitatea structurilor cromatice
Pentru tiparComunicarea confraternă dintre artiştii din Iaşi şi cei de la Chişinău, exersată constant cu permanent şi reciproc respect a impus o relaţie onorată cu fiecare nouă întâlnire. Expoziţia pictoriţei Eleonora Brigalda din cele două impunătoare săli ale Uniunii Artiştilor Plastici de pe bulevardul principal al capitalei Moldovei a ţinut capul de afiş al acestor zile de decembrie. Palmaresul convingător al expoziţiilor anterioare, numeroasele participări la tabere de creaţie estivale, din ţară sau străinătate, i-a conferit pictoriţei un statut profesional şi didactic convingător prin valoare şi ataşant, prin profunzimea, învecinată dramatismului expresionist unde suferinţa amplifică frustrările unei singurătăţi între ceilalţi.
Dimensiunea intelectuală, stima de care se bucură între confraţii de pe ambele maluri ale Prutului, ataşamentul faţă de studenţii săi de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, fac din artist un intelectual ataşat valorilor autentice, responsabilităţii sociale şi bucuriei de a comunica sub semnul unei gravităţi lucide şi generatoare de speranţe în perspectiva integrării în sfera valorilor europene. Definită ca un creator cu personalitate caracterială şi marcată de idealuri generate de istoria vitregă adesea a neamului său, pictoriţa sugerează aproape în fiecare compoziţie idealurile fireşti ale unei conştiinţe lucide şi devotare. Acest fel de comportament demn şi nobil totodată, face ca publicul să-i acorde încredere totală şi să o urmeze în proiectele sale artistice şi umane. Nu întâmplător, generoasa Sală de expoziţii Constantin Brâncuşi, s-a dovedit la vernisaj neîncăpătoare, febrilă parcă şi generatoare de substanţiale şi libere comentarii. Prezenţa numeroaselor televiziuni, reporterii radiourilor, au concurat şi ele la freamătul şi emoţiile unui vernisaj cu totul deosebit.
Momentul primelor alocuţiuni au dat semnalul că acest eveniment cultural, încărcat cu tensiuni afective şi cu analize pertinente, va avea consistenţa unui eveniment memorabil prin sensul metaforic al imaginilor şi structurile plastice învecinate unui expresionism vital şi incitant cromatic. Auditoriul a vibrat la maximum privind cu interes şi satisfacţie imaginile, a descifrat simbolurile ce sugerau obârşiile întemeietoare ale neamului, exprimate în compoziţii monumentale prin dimensiuni şi ataşante prin sens, sugerând etnogeneza ca pe o valoare dăruită de divinitate şi apărată cu imense sacrificii.
Compoziţiile cu vechile mănăstiri rupestre au înţelesul creştinătăţii noastre din vremuri îndepărtate, semne vitale ale ortodoxiei noastre, şi miracolului de a fi. Astfel de compoziţii, pentru mulţi efigii identitare, pentru alţii reazemul unor idealuri definitive prin speranţă. Eleonora Brigalda are, deci, un fel propriu de raportare la istoria locului din toate timpurile unde speranţa nu poate lipsi. Chiar dacă ampla compoziţie în triptic, Moldova, are sensul Crucificării ca jertfă, Mântuire, Înviere... În numele acestor valori cardinale, exprimate într-o cromatică viguroasă şi convingătoare, cu o plasticitate elocventă prin tuşe puternice şi acordate cromatic, generează impresia inechivocă a unor tensiuni plastice monumentale. Cartea neamului se deschide parcă şi mai convingător privitorului interesat de etnogeneză, ca un fapt identitar ce nu se poate negocia vreodată. Corelativ, compoziţiile cu idoli preistorice fac trimitere la protoistorie, dar şi la rafinamentul simbolic al îndepărtaţilor noştri înaintaşi. Redescoperindu-i, Eleonora Brigalda se ataşează, în fapt, de plastica formelor primitive, de desenele graţios şerpuitoare sau ferm încrustate pe suprafaţa vaselor de cult sau utilitare, amintind de străvechea cultură Cucuteni, identificată şi pe teritoriul Basarabiei.
Într-un alt substanţial registru, pe dominanta unui expresionism cu zone de armonie tandră, onctuoasă cromatic, subtilă, expozanta îşi etalează vocaţia pentru dialogul solitar, astfel încât psihismul artistei determină o fervoare patetică uneori şi convingătoare, tonul cromatic fiind amplificat prin exaltări reciproce. Pensulaţia vitală şi ritmată trimite la sonorităţile unor melodii ascultate la un difuzor dat la maximum. Construcţia imaginilor de această factură atestă un potenţial imaginativ perfect asociat cu viziunea unui creator neinteresat de dulcegăriile de salon sau de lacrimogene confesiuni. Spectacolul vizual montat de regizoarea Eleonora Brigalda beneficiază cu personalitate de o viziune şi un stil inconfundabil, puternic în expresie şi subtil în înţelesuri, dovedind că cine are potenţial creativ real are dreptul să provoace propriul destin.
În gesturile inechivoce de provocare a realităţii imediate, pictoriţa din Chişinău ridică cu nonşalanţă mănuşa oricărei provocări. Pictează aşa cum sunt vremurile, paradoxale, încrâncenate, revoltate. Strigătul mut al confratelui Munch ne face să căutăm un sens şi o speranţă. Deocamdată, să ne mulţumim cu adagiul potrivit căruia lumea poate fi salvată prin Frumos. Poate şi prin Bine şi Adevăr... Eleonora Brigalda, iată un Om şi un Artist care prin compoziţie reconfigurează arhitectura lumii, iar prin culoare şi afectivitate înveşniceşte... Cu adevărat, o imagine echivalează cu mai mult decât o mie de cuvinte... critice!