Acordul articolului posesiv: normă şi uz
Pentru tiparÎn acest articol ne vom referi, în special, la situaţiile mai dificile de acord al articolului posesiv cu elementul determinat, exemplele fiind excerptate din diverse texte ce aparţin stilului oficial-administrativ, cu precădere, limbajului juridic, semnate de o categorie de specialişti competenţi în domeniu, dar nu întotdeauna suficient de versaţi în subtilitățile gramaticii, întâmpinând unele dificultăți chiar la utilizarea articolului posesiv (genitival).
Se ştie că gramaticile tradiţionale, în general, analizează modele accesibile cu acest tip de articol, neglijind cazurile mai dificile de utilizare. În linii mari, se precizează că ,,articolul posesiv se foloseşte şi la coordonarea mai multor genitive sau atribute posesive ale aceluiaşi substantiv, sau introduse de aceeaşi prepoziţie” [3, p. 106]. De exemplu: vacanţa studenţilor şi a profesorilor, contra voastră şi a lor etc.
De asemenea, nici în cele mai recente studii de gramatică, nu se pomenesc erorile din comunicarea orală şi scrisă la acordul articolului respectiv. Bunăoară, C. Dimitriu stăruie asupra unor particularităţi gramaticale ale acestuia. Se menţionează că e vorba de un articol ce poate preceda un substantiv ori un substitut al lui, servind ca element formativ în structura numeralului ordinal [2, p. 171].
În literatura de specialitate, cazuri mai complicate de întrebuinţare a articolului posesiv, acordul acestuia cu determinatul, au fost relevate de către M. Avram, G. Gruiţă, V. Guţu Romalo ş.a. [1; 4; 5; 6]. Pe lângă formele de acord, constată M. Avram, articolul posesiv ridică şi alte probleme de cultivare a limbii, legate de contextele în care prezenţa lui este motivată sau nu. În viziunea lingvistei V. Guţu Romalo, greşelile cele mai frecvente pe care le comit purtătorii limbii române sunt, fireşte, cele de acord [6, p. 35].
La prima vedere, în situaţii ordinare de genul: W. Scott, creator al romanului istoric englez; proprietatea este a mea, acordul articolului posesiv nu ar trebui să creeze dificultăţi, deşi în uzul limbii se mai atestă tot felul de erori intolerabile, fapt deloc întâmplător. M. Avram observă cu deplin temei că acestea se produc ,,prin atracţia exercitată de forma atributului introdus sau/şi prin nesiguranţa vorbitorilor deprinşi cu forma invariabilă a”. Reiese că se recurge peste tot la aceeaşi formă (un caiet a (pentru al) meu, doi fraţi a (pentru ai) mamei. Uneori, din hipercorectitudine, se introduc forme flexionare nejustificate [1, p. 100]. De exemplu, respectarea regulamentelor şi ale (pentru a) deciziilor adoptate de Parlament.
În accepţia M. Avram şi a lui G. Gruiţă, complicaţiile la acord apar dacă este un grup nominal: substantiv + substantiv cu prepoziţie + substantiv (sau pronume) în genitiv cu articol posesiv. O atare structură poate reliefa două situaţii distincte. În funcţie de acestea, diferă şi regula de acord al articolului posesiv. Structura respectivă provoacă anumite incertitudini, dacă cele două substantive sunt de genuri sau numere diferite [1, p. 101; 5, p. 129].
Un caz des întâlnit este acela în care atât substantivul cu prepoziţie, cât şi substantivul sau pronumele în genitiv formează atributele elementului determinat:
(1) Art. 10. Modul de aplanare a litigiului dintre părţi până la adresare în instanţă... (CC, p. 8);
(2) Art. 11. Metodele de apărare a drepturilor civile (CC, p. 8);
(3) Art. 26. Activitatea de întreprinzător a persoanei fizice (CC, p. 13);
(4) Art. 98. Termenul de repartizare a activelor (CC, p. 36).
Nu e greu de observat că în enunţul (2) sintagma evidenţiată conţine substantive ce se deosebesc ca număr, în celelalte şi ca gen. În toate exemplele, asocierile posibile cu determinativul în gen, urmat de articolul posesiv a, sunt substantivele precedate de prepoziţia de: aplanarea litigiului, apărarea drepturilor civile, activitatea persoanei fizice, repartizarea activelor.
Iată un exemplu ce pare discutabil:
Art. 108. Actul de constituire al societăţii comerciale (CC, p. 39). Substantivele din îmbinarea vizată sunt de gen diferit, deşi au acelaşi număr. O dificultate de acord însă există: determinativul din dreapta articolului posesiv se poate raporta la oricare dintre cele două elemente ale structurii în cauză. Astfel, s-ar putea spune actul societăţii comerciale, dar şi constituirea societăţii comerciale. Utilizarea formelor al sau a se referă, în acest caz, numai la raporturile sintactice interne, nu la sensul propoziţiei, care este identic în ambele variante. Opţiunea pentru o formă sau alta de articol depinde de intenţiile celui ce scrie, de sensul lexemului pe care se pune accentul.
Un exemplu similar:
Art. 364. Obligaţia de garanţie a coproprietarilor (CC, p. 110). Se admite a folosi asocierea: obligaţia coproprietarilor şi garanţia coproprietarilor, acelaşi substantiv în genitiv se raportează la cele două determinate (obligaţie şi garanţie).
Indicăm un exemplu în care articolul posesiv e în corelaţie doar cu substantivul prepoziţional din cadrul îmbinării ce invocă forma ale:
Art. 187. Genurile de activitate ale organizaţiilor necomerciale (CC, p. 65). Corect: genurile de activitate a organizaţiilor necomerciale.
Prin urmare, trebuie să fim extrem de prudenţi atunci când avem de a face cu grupuri nominale (substantiv + prepoziţie + substantiv). Nu e suficient să cunoaştem regula elementară: articolul posesiv se acordă cu substantivul determinat de genitiv. În limbajul oral şi în cel scris, de fapt, în comunicarea curentă, urmează a stabili după sens la ce cuvânt se referă genitivul dat.
Lingvistul G. Gruiţă subliniază că multe dintre structurile substantiv + prepoziţie + substantiv reprezintă construcţii fixe, locuţiuni, cuvinte compuse (punct de vedere, certificat de naştere, copil de trupă ş.a.), unde termenul prim îşi impune categoriile gramaticale ce devin ale întregului ansamblu, ceea ce facilitează, într-o anumită măsură, acomodarea articolului [5, p. 130-131]. Dacă aceasta va fi percepută ca o structură integrală, desigur, oricine, chiar mai puţin instruit, va efectua uşor şi corect acordul în exemple de tipul: medicul de gardă al secţiei de chirurgie; certificatul de naştere al copilului.
În limbajul juridic, asemenea structuri nominale sunt destul de frecvente. T. Irinescu şi A. Stoichiţoiu-Ichim le evidenţiază pe cele mai uzuale: grad de rudenie, act de justiţie, complet de judecată, drept de apărare, proces-verbal de sechestru, secret de stat, certificat de stare civilă, certificat de vacanţă succesorală, contract de vânzare-cumpărare, contract de ipotecă, contract de muncă, contract de căsătorie etc. [7, p. 52-53]; termen de prescripţie, termen de recurs, termen de revizuire, titlu de proprietate, titlu de credit, titlu de legitimare, act de alienare, act de înstrăinare, stare de ebrietate, ordonanţă de urgenţă, contract de leasing, împrumut de folosinţă, Curte de Apel, Curte de Casaţie, subiect de drept etc. [8, p. 113; 153-154; 167].
A se vedea unele îmbinări extrase din Codul civil al Republicii Moldova:
(1) Art. 19. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice (p. 11);
(2) Termenul de prescripţie al acţiunilor intentate de turist este de 6 luni... (p. 289);
(3) Art. 1594. Înregistrarea în străinătate a actelor de stare civilă ale cetăţenilor Republicii Moldova (p. 391).
Prezentăm şi alte exemple selectate din texte oficial-administrative, publicate în diverse reviste:
(1) Colectivul de muncă al instituţiei penitenciare şi cel al întreprinderii din cadrul sistemului penitenciar... (RINJ, nr. 4, 2008, p. 73);
(2) Termenul de valabilitate al uleiurilor se stabileşte de către producător în conformitate cu Legea... (MO, 4.06.2010, p. 17);
(3) Repararea prejudiciului nu poate fi condiţionată de... structura devizului de cheltuieli al acestei organizaţii (CA, nr. 8, 2003, p. 53).
Semnalăm la cele constatate de către cercetătorul G. Gruiţă că multe sintagme substantivale cu prepoziţia de cer ,,pauză de gândire” înainte de acordul lui al. O alegere ,,neinspirată”, de rând cu gramaticalizarea nesigură a exprimării, poate duce la confuzie şi uneori deturnează sensul enunţului [4, p. 202]:
(1) Art. 1574. Dacă locul de aflare al unui moştenitor nu este cunoscut, moştenitorii sunt obligaţi să ia decizii... (CC, p. 386).
În exemplul (1), se întrevede o situaţie concretă, unde se găseşte un moştenitor (domiciliul acestuia). În acelaşi timp, nu se exclude şi îmbinarea celor două cuvinte aflarea unui moştenitor. Credem că ambele variante sunt posibile, fără a se modifica sensul sintagmei, al raportului dintre elementele constituente ale segmentului locul de aflare al unui moştenitor.
(2) Gradul de relevanţă al acestei prevederi legislative... va deveni mai uşor de sesizat (RINJ, nr. 4, 2008, p. 72). Se potriveşte şi asocierea gradul de relevanţă a acestei prevederi legislative...
(3) Art. 1598. Regimul naţional de activitate al persoanelor juridice străine în Republica Moldova (CC, p. 392). În acest enunţ nu există o îmbinare fixă de cuvinte: e compatibilă asocierea cu substantivul din preajma determinativului genitival activitate, fiind adecvată forma a. Corect: Regimul naţional de activitate a persoanelor juridice...
(4) ... au fost realizate mai multe interviuri în ţările-ţintă pentru Moldova, din punct de vedere a investiţiilor şi exportului... (VM, nr. 11, 2007, p. 78). Aici nu a fost identificată adecvat îmbinarea fixă punct de vedere. Determinativul se subordonează termenului prim ce îşi impune categoriile gramaticale.
O anumită dificultate constatăm atunci când atributul genitival se referă la un regent multiplu. Conform regulilor generale de acord gramatical, e nevoie ca articolul posesiv să fie raportat la oricare dintre termenii regentului multiplu, luând forma de plural masculin. În cazul în care ambii regenţi denumesc fiinţe de gen diferit, masculinul are întâietate. În acest context, G. Gruiţă susţine că norma veche a pătruns în uz şi se menţine: are loc acordul prin atracţie, deci cu ultimul lexem al regentului multiplu [4, p. 131-132]:
(1) Termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului (CC, p. 84);
(2) numele, adresa şi numărul de telefon al reprezentanţilor locali... (CC, p. 286);
(3) termenul şi modalitatea de plată a preţului şi a celorlalte costuri (CC, p. 287).
După cum lesne se observă, în exemplele analizate s-a realizat acordul prin atracţie. G. Gruiţă confirmă că tendinţa de extindere a acordului gramatical e destul de puternică în limba română actuală, când există un regent multiplu, fiind în defavoarea celui prin atracţie. Noul acord, adică cel gramatical, devine tot mai relevant, fiindcă se intensifică gramaticalitatea şi calitatea relaţională a unei structuri sintactice. Chiar dacă ambele norme funcţionează, singularul şi pluralul se află în raport de variaţie liberă. Cel care posedă o exprimare exactă, verificată riguros, utilizează forma de plural. Indiscutabil, contează particularităţile semantico-gramaticale ale termenilor coordonaţi, mai ales, în redarea şi în conturarea ideii de pluralitate. Substantivele abstracte, defective de plural, infinitivele lungi, fostele supine etc. acceptă mai greu pluralitatea, fiind admisă în mod justificat norma veche (singularul) [4, p. 132].
Am atestat exemple în care se face acordul gramatical, chiar dacă articolul posesiv determină un regent multiplu: Apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale ale cetăţenilor şi organizaţiilor (Dreptul tău..., p. 286).
Atât M. Avram, cât şi G. Gruiţă semnalează un caz dificil de utilizare a articolului posesiv. Dacă două sau mai multe atribute genitivale sunt coordonate sau solicitate de o prepoziţie, este obligatorie plasarea articolului posesiv înaintea fiecărui termen, începând cu cel de-al doilea [1, p. 102; 4, p. 203]:
(1) Răspândirea juridică pentru divulgarea secretului comercial şi al celui fiscal (CA, nr. 12, 2003, p. 117);
(2) Art. 31. Domiciliul minorului şi al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu (CC, p. 14);
(3) Art. 41. Controlul asupra îndeplinirii contractului colectiv de muncă şi a convenţiei colective (CM, p. 41).
În aceste structuri coordonate se includ nu doar prepoziţii, dar şi locuţiuni prepoziţionale (în cadrul, în jurul, în dreptul, de-a lungul, în faţa ş.a.), ce solicită reluarea articolului posesiv. Realmente, acest lucru exprimă regimul cazual al prepoziţiei sau al locuţiunii prepoziţionale:
(1) Contractul colectiv de muncă produce efecte şi în cazul schimbării denumirii unităţii sau al desfacerii contractului de muncă cu conducătorul unităţii (CM, p. 37);
(2) Art. 1265. Girul poate fi făcut în folosul trăgătorului sau al oricărei persoane obligate (CC, p. 320).
În unele cazuri, se atestă omiterea articolului posesiv, în loc de a repeta regimul cazual al prepoziţiei sau al locuţiunii prepoziţionale:
(1) Art. 1542. Testatorul poate pune achitarea integrală sau parţială a datoriei în sarcina unui sau mai multor moştenitori... (CC, p. 381). E corect: ...sarcina unui sau a mai multor moştenitori.
(2) Orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale... (CC, p. 10). Corect: ...respectul onoarei, al demnităţii şi al reputaţiei sale profesionale.
(3) Art. 104. Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului... (CPP, p. 116). Corect: Audierea bănuitului, a învinuitului şi a inculpatului.
În concepţia M. Avram, articolul posesiv nu e necesar dacă genitivele coordonate constituie o unitate, substantivele date exprimând noţiuni identice sau strâns legate [1, p. 102].
De accentuat că în limbajul oficial-administrativ, în cel juridic, asemenea cazuri se atestă mai rar:
(1) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor (MO, 4.06.2010, p. 44);
(2)... se va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil... (RINJ, nr. 1, 2009, p. 2);
(3)... se poate dispune asupra administrării şi folosinţei bunului comun (CC, p. 343).
Trebuie să specificăm că, nici pe departe, nu e lesne a efectua acordul atunci când articolul posesiv e însoţit de pronumele relativ care în genitiv, are loc un acord încrucişat [4, p. 203-204]:
Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii (CC, p. 54).
E regretabil că anume în acest caz se comit cele mai multe greşeli:
Persoana a cărei domiciliu nu poate fi stabilit... (CC, p. 14). Corect: ...al cărei domiciliu nu poate fi stabilit...
Rezumând cele expuse supra, am dori să concretizăm că acele dificultăţi pe care le întâlnim la utilizarea articolului posesiv în exprimarea orală, cu atât mai mult în cea scrisă, sunt cauzate de insuficienta cunoaştere a regulilor gramaticale. Are perfectă dreptate G. Gruiţă, care afirmă că o dovadă concludentă de stăpânire a limbii române este şi acordul corect al acestui cuvânt scurt, a cărui morfologie depinde permanent de alţi termeni [4, p. 201]. Spre a le evita, a le exclude din exprimarea noastră, se cer a fi luate în considerare şi criteriile semantico-gramaticale de îmbinare a elementelor constituente ale sintagmelor ce se caracterizează printr-o anumită structură, despre care am amintit deja: îmbinările fixe de cuvinte, întrucât de acest lucru depinde întrebuinţarea formei adecvate de articol posesiv.
V. Guţu Romalo e de părerea că multiple greşeli de acord al articolului posesiv sunt provocate de complexitatea raporturilor implicate de folosirea lui. Evitarea dezacordului presupune o analiză detaliată şi atentă a acestor raporturi [6, p. 47].
Referinţe
1. M. Avram, Gramatica pentru toţi, Humanitas, Bucureşti, 1997.
2. C. Dimitriu, Tratat de gramatică a Limbii Române. Morfologia, Institutul European, Iaşi, 1999.
3. Gramatica limbii române, vol. I, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1963.
4. G. Gruiţă, Moda lingvistică 2007: norma, uzul şi abuzul, Paralela 45, Piteşti, 2006.
5. G. Gruiţă, Gramatica normativă: 77 de întrebări – 77 de răspunsuri. Cum este corect?, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Paralela 45, Piteşti, 2007.
6. V. Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Humanitas, Bucureşti, 2008.
7. T. Irinescu, Normă şi abatere de la normă în terminologia juridică penală şi civilă românească, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2004.
8. A. Stoichiţoiu-Ichim, Semiotica discursului juridic, ediţia a II-a, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2006.
Izvoare folosite şi abrevierile lor
1. Codul civil al Republicii Moldova, Chişinău, 2002 – (CC).
2. Codul muncii al Republicii Moldova, Chişinău, 2004 – (CM).
3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, Chişinău, 2003 – (CPP).
4. „Contabilitate şi audit” (revistă) – (CA).
5. Monitorul oficial al Republicii Moldova – (MO).
6. Dreptul tău: accesul la informaţie. Legislaţia Republicii Moldova. Acte internaţionale, Chişinău, Universul, 2002.
7. „Revista Institutului Naţional al Justiţiei” (revistă) – (RINJ).
8. „Vip magazin” (revistă) – (VM).