Tendinţe de modernizare a sistemului onomastic tradiţional (cu referire la prenumele din oraşul Orhei)
Pentru tiparOrice sistem onomastic cuprinde mai multe componente: prenume, cunoscute şi ca nume unice sau nume de botez, nume de familie, porecle, supranume şi pseudonime. Prenumele au apărut primele și s-au folosit în cadrul sistemului de denominaţie personală, având funcţia de a individualiza membrii unei colectivităţi.
Inventarul numelor unice sau al numelor de botez, aşa cum se prezintă astăzi, s-a format în timp, treptat, oglindind cu fidelitate condiţiile sociale, concepţiile şi relaţiile poporului român (basarabean) cu alte popoare la diferite etape de dezvoltare şi conţinând atât nume de inspiraţie profană, provenite din cuvinte ale limbii comune, care „descriu” persoana sau o împrejurare legată de naşterea sau viaţa acesteia, cât şi nume de inspiraţie religioasă, apărute odată cu răspândirea creştinismului, care au pătruns în circulație prin intermediul Bibliei sau au fost preluate din onomasticonul popoarelor ebraice prin filieră greacă, latină sau slavă şi adaptate limbii române.
Părinţii, naturalmente, au manifestat un interes deosebit pentru numele pe care urma să le dea copiilor săi. Criteriul după care se ghidau, determinant în alegerea numelui, a fost definit de către etnologi nomen est omen, iar ideea că între nume şi posesorul lui se stabileşte o legătură a existat în toate timpurile. Iorgu Iordan o asociază cu legătura „de la cauză la efect, de fapt, de la dorinţă la realizarea dorinţei” [3, p. 42].
Un rol important în alegerea numelui l-a avut şi îl mai posedă tradiţia. Conform acesteia, copilul va purta fie numele unuia dintre părinţi, fie numele unuia dintre naşi, fie al unuia dintre bunici. În acest fel se asigură continuitatea sistemului românesc de denominaţie personală, tradiţie bazată pe criteriile de solidaritate familială, pentru a păstra vie amintirea strămoşilor, capabilă în acelaşi timp să limiteze, într-o anumită măsură, tendinţa de modernizare, puternic pronunțată, în ultimul timp, în sfera numelor de botez.
Atribuirea numelui unui nou-născut este un act de voinţă din partea părinţilor, iar opţiunea acestora, de a rămâne fideli tradiţiei sau de a fi în pas cu moda, este una subiectivă.
Teodor Oancă recunoaşte trei tendinţe principale care se manifestă în antroponimia românească actuală: 1. negarea (într-o oarecare măsură) a antroponimelor româneşti tradiţionale – cu deosebire în mediile orăşeneşti – şi înlocuirea lor, tot mai evidentă, cu forme diminutivale şi hipocoristice; 2. interesul manifestat pentru nume străine; 3. înmulţirea cuvintelor care alcătuiesc numele personal, atât la acordarea numelui nou-născutului, cât şi, ulterior, la cerere [4, p. 7]. Nu putem vorbi de o negare a formelor oficiale ale prenumelor tradiţionale, dar se observă o tendinţă de înlocuire a acestora cu „hipocoristice scurte şi hipocoristice diminutivale”, cum le numeşte cercetătoarea M. Cosniceanu [1, p. 50].
Analizând Registrele alfabetice ale actelor de naştere de la Oficiul Stare Civilă Orhei (anii 1995-2013), observăm că tendinţele novatoare, de care aminteşte Teodor Oancă, se atestă şi în sistemul antroponimic al acestei localităţi.
Orheiul este un oraş situate în partea centrală a Republicii Moldova, la 48 km spre nord de Chişinău, pe malul râului Răut. Este centrul administrativ al raionului Orhei, al 9-lea oraş ca mărime din republică şi unul dintre principalele centre economice. Populaţia raionuluiconstituie 116,3 mii de persoane, inclusiv: urbană – 25,7 mii de persoane, rurală – 90,6 mii de persoane [http://ro.wikipedia.org/wiki/Orhei]. Locuitorii oraşului sunt preponderent moldoveni, vorbitori de limbă română, care constituie 100.722, adică 93,51% din numărul total al populaţiei. Pe lângă moldoveni mai există şi comunităţi de vorbitori de alte limbi: ucraineni – 4.520 (3,89%), ruşi – 2.216 (1,91%), rromi – 221 (0,19%), găgăuzi – 133 (0,10%), bulgari – 90 (0,08%), alte etnii – 389 (0,34%) [http://ro.wikipedia.org/wiki/Raionul_Orhei#Structura_etnic.C4.83]. În oraş există un liceu cu predare în limba rusă (Liceul Teoretic „Mihail Lomonosov”), o biserică (Biserica „Sfântul Vladimir”), unde liturghia se oficiază în limba rusă şi o biserică Romano-Catolică. Diversitatea etnică şi cea confesională a locuitorilor raionului Orhei se reflectă şi în sistemul onomastic.
În Registrele alfabetice ale actelor de naştere (anii 1995-2013) din Orhei, atestăm o serie de nume cu forme scurte, lucru care nu era permis în perioada sovietică, deoarece pe atunci era obligatoriu ca în actele de stare civilă să fie înregistrată forma oficială a numelui.
Astăzi, însă, au devenit oficiale o serie de forme scurte, obţinute prin intermediul apocopei, aferezei şi sincopei, unele dintre ele fiind destul de preferate:
|
Forma oficială
a prenumelui |
Apocopă
|
Afereză
|
Sincopă
|
|
Alexandru / Alexei
|
Alex (24 ori)
|
Sandu (11 ori)
|
–
|
|
Alexandra
Alexandrina
|
Alexa (6 ori)
|
Sanda (13 ori)
Sandra (3 ori)
Sandina (1 dată)
|
–
|
|
Cristian
|
Cristi (14 ori)
|
–
|
Crinu (1 dată)
|
|
Cristina
|
–
|
Tina (1 dată)
|
Crina (1 dată)
|
|
Daniela
|
Dana (16 ori)
|
–
|
–
|
|
Daniel
|
Dan (43 de ori)
Danu (7 ori)
Dăny (1 dată)
|
–
|
–
|
|
Teodor / Tudor
|
Doru (3 ori)
|
–
|
–
|
|
Vladislav / Vladimir
|
Vlad (28 ori)
|
–
|
Vladic (1 dată)
|
|
Vladislava
|
Vlada (28 ori)
|
–
|
–
|
|
Victor
|
Vicu (1 dată)
|
–
|
–
|
|
Nicolae
|
Nicu (1 dată)
|
–
|
–
|
|
Gabriela
|
Gabi (1 dată)
|
–
|
–
|
|
Lilia
|
Lili (1 dată)
|
–
|
–
|
|
George
|
–
|
–
|
Gicu (1 dată)
|
|
Irina
|
–
|
–
|
Ira (1 dată)
|
|
Dumitru
|
–
|
–
|
Dima (1 dată)
|
|
Natalia
|
–
|
–
|
Nataşa (1 dată)
|
|
Maria
|
–
|
–
|
Maşa (1 dată)
|
|
Daria
|
–
|
–
|
Daşa (1 dată)
|
|
Emilia
|
Emy (1 dată)
|
–
|
Ema (1 dată)
|
|
Aurelia
|
–
|
–
|
Aura (1 dată)
|
|
Elena
|
–
|
Lenka (1 dată)
|
–
|
|
Margareta / Margarita
|
–
|
Rita (1 dată)
|
–
|
|
Valeria
|
–
|
Lera (1 dată)
Lerika (1 dată)
|
–
|
|
Adrian / Andrian
|
–
|
–
|
Andi (1 dată)
Ady (1 dată)
|
|
Ecaterina
|
–
|
–
|
Katy (1 dată)
|
|
Roman
|
Roma (2 ori)
|
–
|
–
|
„Hipocoristicele scurte” incluse în tabel pot fi clasificate nu doar în funcţie de modalitatea de formare: afereză, apocopă, sincopă, dar şi în funcţie de originea lor: românească, de exemplu Alex, Sandu, Crinu, Cristi, Dan, rusească – Maşa, Daşa, Ira, Dima, Nataşa sau occidentală – Dăny (provenit, probabil, din varianta americană Danny), Katy, Andi (de la englezescul Andy).
Pe lângă „hipocoristicele scurte” se atestă şi o serie de „hipocoristice diminutivale”, care exprimă sentimente de afecţiune şi care sunt formate cu ajutorul sufixelor -uţ, -aş, -el, -ică, -iţa, -uţa şi sufixul diminutival rusesc -ka:
-uţ: Ionuţ (atestat de 16 ori);
-uţa: Anuţa (1 dată), Anicuţa (1 dată), Aniuta (1 dată);
-iţa / iţă: Victoriţa (1 dată), Gheorghiţă (1 dată), Dumitriţa (7 ori), Luminiţa (5 ori);
-el: Georgel (1 dată), Ionel (1 dată), Dorel (1 dată), Costel (1 dată);
-aş: Dumitraş (1 dată), Ionaş (1 dată);
-ică: Petrică (1 dată);
-ka: Andreika (1 dată).
„Hipocoristicele diminutivale” la fel ca şi „hipocoristicele scurte” pot fi clasificate în funcţie de originea lor: românească – Ionuţ, Ionaş, Georgel sau rusească – Andreika, Aniuta.
Sub influenţa modei şi odată cu intensificarea procesului de migraţie a populaţiei din Republica Moldova în ţările europene şi nu numai, precum şi datorită influenţei mass-mediei şi a telenovelelor, a apărut tendinţa de a înlocui prenumele calendaristice cu prenume de origine străină. Cele mai răspândite prenume feminine de provenienţă occidentală sunt: Bianca (atestat de 22 ori), Melissa (atestat de 11 ori, având 3 variante de ortografiere: Melissa, Milisa, Meliz), Mirela (9 ori), Beatrice (atestat de 8 ori şi cu 5 variante de ortografiere: Beatrice, Beatricia, Biatricia, Beatricea şi Biatrisia), Milena (atestat de 5 ori şi fiind ortografiat în 2 feluri: Milena şi Mylena). Alte prenume feminine de origine occidentală, întâlnite câte o singură dată, sunt: Erika / Erica (atestat de 2 ori, ortografiat diferit), Selina, Melani, Medina, Francesca, Roberta, Denisa, Fabiana, Fiona, Rafaela, Geamila, Luiza / Luisa (atesta de 2 ori, ortografiat diferit), Izabela, Henrieta, Gretta, Viviana, Esmeralda.
Şi lista de prenume masculine a fost îmbogăţită cu unele prenume de origine străină: Eric, Elvis, Franco, Marco, Leonardo, Lorenzzo (ortografiat Lorenţo), Rafael, Enrichi, Angelo, Guido, Dominic, Robert. Dintre acestea cel mai răspândit este Eric, înregistrat de 7 ori, celelalte fiind atestate o singură dată; şi prenume de origine arabă, proprii persoanelor de confesiune islamică: Ayman, Adnan, Said, Emad, Kenan, Firas, Mehmet, Ahmet, Ali, Leit, Hilal, Emre.
Dorinţa părinţilor de a-şi individualiza copilul se manifestă şi prin acordarea prenumelor duble, astfel are loc împletirea tradiţiei cu exprimarea voinţei părinţilor. În cea mai mare parte, aceste prenume compuse cuprind, ca prim sau al doilea termen, un nume calendaristic sau biblic.
Datorită diversităţii numelor de botez care le compun şi structura prenumelor compuse este variată:
a) Nume calendaristic + nume calendaristic: Ana-Maria, Maria-Magdalena, Ana-Cristina, Olga-Teodora, Maria-Elena, Olga-Elena, Ilie-Luca, Iurie-Ştefan, Ioan-Daniel, Petru-Nicolae, Emil-Chiril, Lev-Alexandr, Petru-Alexandru etc. Cele mai frecvente prenume duble sunt Ana-Maria, atestat de 38 ori, şi Maria-Magdalena, înregistrat de 8 ori, celelalte prenume fiind întâlnite o sigură dată.
b) Nume calendaristic + nume de origine cultă: Vasile-Răzvan, Nina-Cătălina, Andrei-Răzvan, Gabriel-Lucian – toate atestate câte o singură dată;
c) Nume calendaristic + nume de origine occidentală: Magdalena-Vanessa, Ana-Camelia, Gabriel-Haric, Gheorghe-Mario, Eugen-Claudiu, Maria-Simona, Maria-Biatrice etc.;
d) Nume calendaristic + nume mitologic: Alexandru-Ahile, Maria-Diana;
e) Nume calendaristic + corespondentul feminin al numelui hagiografic masculin: Maria-Andreea, Maria-Mihaela, Cristina-Mihaela, Elena-Costina etc.;
f) Corespondentul feminin al numelui hagiografic masculin + corespondentul feminin al numelui hagiografic masculin: Ionela-Manuela, Gabriela-Mihaela, Mihaela-Antonela, Dumitriţa-Mihaela, Alexandrina-Ionela etc.;
g) Nume calendaristic + corespondentul masculin al numelui hagiografic feminin: Vasile-Adelin, Mihai-Mădălin etc.;
h) Nume calendaristic + hipocoristic scurt: Anastasia-Daşa etc.;
i) Hipocoristic scurt + nume calendaristic: Sandu-Andrei etc.;
j) Hipocoristic diminutival + hipocoristic diminutival: Mioara-Anicuţa, Gheorghiţă-Ionuţ etc.;
k) Hipocoristic scurt + hipocoristic scurt: Vlad-Cristi etc.
l) Nume de origine occidentală + nume de origine occidentală: Beatrice-Leylla, Katrin-Lee, Marco-Tomas, Darian-Julien, Sofi-Charlotte, Felicia-Medeea etc.
Apariţia acestor forme duble poate avea cauze diferite, unul dintre termeni este preluat de la un antecesor, iar celălalt de la numele sfântului serbat în preajma zilei în care s-a născut pruncul; un termen preluat de la un predecesor (mamă, tată, bunic), iar al doilea datorat modei; unul dintre termeni este acordat după numele sfântului din ziua naşterii, iar al doilea acordat în funcţie de voinţa părinţilor.
În concluzie, putem spune că factorii care contribuie la creşterea sau diminuarea frecvenţei unor prenume, la apariţia unor nume noi şi dispariţia altora sunt legaţi de tradiţia din familie, de dorinţa de perpetuare a numelui, tradiţia naţională, care asigură continuitatea numelor vechi, specifice fiecărei limbi, fiecărui popor, de factorii religioşi, de cei social-politici şi culturali deosebit de puternici în anumite perioade istorice. Nu în zadar susţine Leonardo Sanguinetti că: „Numele este totul, din punct de vedere cultural, el ne înfăţişează în mod infailibil o comunitate, istoria, alegerile făcute şi conflictele sale. Dacă numele de familie s-au cristalizat deja şi în prezent ne pot indica provenienţa, pot reconstitui urmele migraţiei noastre şi ne pot vorbi despre originile şi trecutul nostru, prenumele ne prezintă ca fiind identici cu generaţiile precedente, care prin alegerile făcute, prin opţiunile şi invenţiile lor şi-au visat locul într-un complex joc de inovaţie şi păstrare, situându-l între tradiţie şi ruptura faţă de aceasta” [apud 2, p. 17].
Bibliografie
1. M. Cosniceanu, Studiu asupra numelor de persoane, Ştiinţa, Chişinău, 1973.
2. D. Ionescu, Schimbări de nume. Numele ca mască, Cluj-Napoca, 2011.
3. I. Iordan, Influenţa modei asupra numelor de persoană, în LR, anul XXVIII, nr. 1/1979, p. 41-50.
4. T. Oancă, Tendinţe noi în antroponimia românească. Schimbări de nume,în „Studii şi Cercetări de Onomastică”, nr. 1/1995, Editura Universitaria, Craiova, p. 7-24.
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Orhei.