Retrospectivă necesară
Pentru tiparÎn paginile acestui număr de revistă readucem în actualitate evenimente şi fapte, încercând să conturăm o imagine a Chişinăului de ieri şi de azi, să reconstituim trăsăturile esenţiale ce l-au caracterizat mereu. Or, Chişinăul, cu istoria lui zbuciumată şi dramatică, cu un prezent agitat şi imprevizibil, este, deja pe parcursul a două secole, un statornic şi recunoscut centru al identităţii basarabenilor. Situat la confluenţe de interese – politice, militare, comerciale etc. –, oraşul are un trecut zigzagat, cu spectaculoase şi frecvente schimbări de decor, itinerarul lui în timp fiind puţin cunoscut. Evocăm, aşadar, personalităţi şi destine care au marcat biografia, în continuă devenire, a urbei noastre. Un rol important la edificarea imaginii moderne a oraşului le revine, evident, edililor aflaţi de-a lungul anilor în serviciul municipalităţii. Pentru că, indiferent de regim şi segmentul istoric traversat, contribuţia lor la propăşirea localităţii a fost constantă şi, în majoritatea cazurilor, cu un scop bine definit: schimbarea la faţă a Chişinăului. Considerat cel mai important centru economic şi cultural, capitala moldovenilor de la est de Prut, în virtutea împrejurărilor istorice, de regulă nefavorabile afirmării şi consolidării cauzei naţionale, s-a impus drept un barometru al stărilor de spirit. Ne referim la etapele cruciale din biografia nouă a oraşului, legate de începutul şi sfârşitul secolului trecut, când, printr-un miracol greu explicabil pentru cei care ne cunosc insuficient soarta şi adevărata fiinţă, energiile acumulate de-a lungul deceniilor au dat peste cap calcule şi prognoze. Fiind însă la cheremul marilor puteri, ne-am pomenit adesea în derivă. Dar şi în momentele de grea încercare, am găsit forţe capabile să ne redea echilibrul moral şi certitudinea că, indiferent de conjunctură, suntem datori să rezistăm şi să supravieţuim. Am rămas optimişti pentru că, în cele mai dramatice şi mai descumpănite vremi, ne-au fost pavăză figurile marilor noştri intelectuali, ale căror inimi au pulsat la unison cu cei mulţi şi necăjiţi.
…Mai este încă viu ecoul exploziei sociale de acum un deceniu şi ceva, în urma căreia la Chişinău, apoi în întreaga republică, a fost arborat Tricolorul. La Marile Adunări ale Basarabenilor am obţinut libertatea de a scrie cu literele strămoşilor, de a vorbi deschis şi nestingherit despre originea neamului, de a ne proiecta un viitor care să ne aparţină cu adevărat.
De ce vremurile ne sunt potrivnice? În ce măsură purtăm vina deziluziilor care ne învălmăşesc? Oare nu pentru că uităm să re-citim trecutul? Încotro mergem? – se întreabă cu neascunsă înfrigurare cei care mai cred în deşteptarea noastră.
Răspunsul reclamă maximă onestitate şi nevoia stringentă de a scruta retrospectiv evenimentele care ne-au marcat sau urmează să ne marcheze existenţa.