Chişinău, oraş de vis
Pentru tiparAm întreprins pe la sfârşitul anului trecut o călătorie în SUA... O nouă, o cu totul nouă lume am descoperit pe continentul american. Trei lucruri m-au frapat în mod deosebit: 1) respectul reciproc între lege şi om, 2) cultul muncii responsabile, 3) cultul unei libertăţi ordonate.
Bineînţeles că vom găsi şi la noi lucruri frumoase, pe care ni le-a lăsat chiar Dumnezeu. Printre ele se prenumără splendorile irepetabile ale Naturii – bogăţia cea mai de preţ pe care o avem. Chiar urbanismul nostru, mai exact Chişinăul, este un segment al Naturii. Acolo, pe continentul american, mi s-a făcut dor de Chişinău. Acolo, la umbra zgârie-norilor, am compus acest cântec pe care îl veţi asculta în curând în interpretarea strălucitului artist Mihai Ciobanu. A slăvi oraşul tău este un lucru firesc. Mai ales că merită să fie slăvit.
Am umblat din loc în loc,
Chişinăul meu,
După bine şi noroc,
Chişinăul meu,
Nu ştiam că binele
Eşti tu, Chişinăule,
Nu ştiam că dragostea
Chiar în tine se găsea.
Un mărgărit,
Un luceafăr luminos,
Un prea mândru curcubeu –
Aşa eşti tu, Chişinău!
Te-am îndrăgit
Nu de-atât că eşti frumos,
Dar de-atât că eşti al meu
Şi al meu vei fi mereu!
Chişinău, oraş cu tei,
Chişinăul meu,
Şi cu focul dragostei,
Chişinăul meu,
Cu femei ca nişte flori,
Când te uiţi la ele mori,
Iar fetele-n facultăţi
Le citeşti în loc de cărţi.
Un mărgărit,
Un luceafăr luminos,
Un prea mândru curcubeu –
Aşa eşti tu, Chişinău!
Te-am îndrăgit
Nu de-atât că eşti frumos,
Dar de-atât că eşti al meu
Şi al meu vei fi mereu!
Chişinău, oraş de vis,
Chişinăul meu,
Eşti în sufletul meu scris,
Chişinăul meu,
Scris alături de-al meu prag
Şi de tot ce am mai drag,
Scris în versul care-l spun
Lângă tot ce am mai bun.
Un mărgărit,
Un luceafăr luminos,
Un prea mândru curcubeu –
Aşa eşti tu, Chişinău!
Te-am îndrăgit
Nu de-atât că eşti frumos,
Dar de-atât că eşti al meu
Şi al meu vei fi mereu!