„Chişinăul a fost şi va rămâne al nostru...”
Pentru tipar– Propun să începem acest dialog, stimate domnule Primar General Serafim Urecheanu, cu o succintă trecere în revistă a rezultatelor alegerilor locale generale din 25 mai 2003. Cum apreciaţi modul de desfăşurare a acestui scrutin? Ce concluzii se impun?
– Actuala campanie electorală, chiar dacă rezultatele primului tur sunt altele decât cele scontate, ne îndeamnă să fim optimişti. Deşi partidul de guvernământ a pus în acţiune toate mijloacele de discreditare şi defăimare a candidaţilor din opoziţie, în special a pretendentului nr. 1 la postul de Primar General al municipiului Chişinău, electoratul, dând dovadă de discernământ, conştiinţă civică şi înţelegere justă a importanţei actualelor alegeri, s-a orientat corect, pledând pentru libertate şi democraţie, împotriva totalitarismului pe cale de a se instaura în Republica Moldova. Rezultatele alegerilor le calificăm pozitive şi avem certitudinea că în turul doi de scrutin chişinăuienii îşi vor alege primarul capabil să le asigure condiţii pentru echilibru şi integrare socială, toleranţă şi respectarea tuturor drepturilor civice, indiferent de apartenenţă etnică, lingvistică, confesională etc. Însă, şi acest lucru trebuie subliniat, comportamentul unor factori de decizie din republică impune, indiscutabil, o altă şi extrem de îngrijorătoare concluzie – în Republica Moldova democraţia se află în pericol. Este un adevăr trist, dar absolut real: consecinţele nefaste ale dezmăţului politic declanşat în ultimii doi ani, cu precădere în timpul campaniei electorale curente, vor fi, sunt sigur, resimţite foarte curând de întreaga societate, în special de către cetăţenii simpli, pentru că ei, în definitiv, sunt ostaticii aventurilor politice. Evident, la ora actuală, sunt necesare acţiuni comune, energice, eficiente, realiste din partea tuturor formaţiunilor politice, a fiecărui politician în particular – lider sau simplu membru de partid – pentru a contracara tentativele de instaurare a autoritarismului şi dictaturii unui singur partid.
– Comentatorii politici de la noi, observatorii internaţionali, în analize şi sinteze, simplii alegători, în sesizările venite pe adresa instituţiilor implicate în organizarea şi monitorizarea alegerilor, constată aproape unanim, că primul tur de scrutin a fost cel mai fraudulos din întreaga istorie a R. Moldova…
– Subscriu la această opinie. Participând pe parcursul a trei decenii la diverse campanii electorale, nu mi-a fost dat să constat o erodare atât de gravă a celor mai elementare şi mai esenţiale drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Nici pe timpul regimului sovietic, regim unanim recunoscut ca fiind totalitar şi antidemocratic, opinia publică nu era manipulată cu atâta cinism, presa de stat nu era monopolizată în mod deliberat şi transformată în unealtă docilă a unui grup de politicieni. Presingul organelor de drept, dirijate şi încurajate de către conducerea ţării, difuzarea informaţiilor false, urmărind scopul compromiterii lui Urecheanu, a anturajului său şi diminuarea ratingului Alianţei „Moldova Noastră” – sunt acţiuni dezaprobate de organismele internaţionale şi de către cetăţenii cu drept de vot, fapt care trebuie să ne pună în gardă.
– Acest lucru e necesar să-l conştientizeze toate partidele şi formaţiunile de orientare naţională şi proeuropeană. Or, situaţia actuală reclamă unirea forţelor pentru a consolida societatea şi a ne recâştiga dreptul de a fi noi, de a avea sentimentul că suntem stăpâni ai destinului nostru.
– Evident, a sosit timpul să analizăm fără părtinire care sunt erorile, gafele pe care le-am săvârşit de la 1989 încoace. Acest lucru e necesar nu pentru a stabili cine poartă vina multiplelor cedări, involuţii de ordin politic, social, economic, ci pentru a constata, a clarifica ce avem de făcut ca să revenim la o viaţă politică normală, la democraţie şi echitate socială. Trebuie să recunoaştem deschis că, pentru moment, suntem dispersaţi, că nu avem capacitatea de a depăşi ranchiuna şi orgoliile, că nu avem încredere reciprocă, că vrem multe, dar nu suntem conştienţi de faptul că putem face puţine. Trebuie, în sfârşit, să înţelegem că acţiunile noastre politice, toate fără excepţie, trebuie să ia în calcul o realitate obiectivă. Or, noi trăim o viaţă concretă, şi nu una imaginară. E nevoie de mai multă demnitate şi responsabilitate. Datori suntem să fim mai cooperanţi, mai îngăduitori, mai oneşti, altfel riscăm să pierdem totul: limbă, alfabet, tricolor, dreptul de a fi noi înşine, cum aţi remarcat şi Dumneavoastră.
– Să trecem, stimate domnule Primar General, de la alegeri, un fenomen totuşi efemer, la preocupările obişnuite, „eterne”, ale Chişinăului. Oraşul nostru, aproape două secole consecutiv, este considerat o adevărată fortăreaţă a culturii şi civilizaţiei moldovenilor de la est de Prut. Timp îndelungat, sub diferite regimuri, capitala noastră a fost epicentrul unor importante evenimente cu rezonanţă în destinul basarabenilor. În ce mod şi-a consolidat „rezistenţa” această cetate în anii aflării Dvs. la postul de Primar General? Care sunt cele mai memorabile şi în acelaşi timp mai necesare pentru municipiu proiecte realizate în ultimii nouă ani?
–Chişinăul este, pe bună dreptate, cel mai important centru politico-administrativ al Republicii Moldova, centru, care, evident, adună în permanenţă ilustre, luminate minţi ale neamului. Însă, datorită evenimentelor social-politice din ultimii 15 ani, el într-adevăr a devenit o fortăreaţă, mă tem să zic ultima, care rezistă tentativei de a ne întoarce spre totalitarism, de a reveni la vremurile de odinioară, când moldovenii erau desconsideraţi, iar patrimoniul nostru spiritual marginalizat sau chiar negat în totalitate. Pentru capitală în aceste zile se dă o bătălie crâncenă, deoarece partidul de guvernământ înţelege că fără Chişinău – simbol al rezistenţei naţionale – liderii comunişti nu se vor simţi stăpâni în întreaga ţară. E lesne de înţeles de ce toate resursele administrative, umane, mediatice ale statului sunt concentrate anume pe frontul chişinăuian.
În ceea ce priveşte proiectele realizate în ultimii nouă ani – orăşenii le cunosc foarte bine: Clopotniţa rezidită şi restabilită (primăria a investit în acest scop 30 milioane de lei), liniile de troleibuz spre Porţile Oraşului, Gara de Sud, Poşta Veche, Durleşti; străzile reconstruite: Ismail, Ceucari, Ciuflea şi altele, activitatea eficientă a organizaţiilor fiscale care a asigurat o stabilitate în plătirea operativă a pensiilor şi indemnizaţiilor, creşterea continuă a numărului agenţilor economici, care dinamizează viaţa economică a oraşului. Sub aspect cultural Chişinăul trăieşte o intensă viaţă spirituală. În rândul acţiunilor organizate anual aş vrea să remarc numeroasele festivaluri-concurs de creaţie şi interpretare, între care “Crizantema de Argint”, festivalul copiilor cu aptitudini muzicale “Roşu. Galben. Albastru”, manifestările desfăşurate cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou, de Paşti, de Ziua Independenţei Republicii Moldova şi Sărbătorii Naţionale “Limba Noastră”, de Hramul Chişinăului. Pe parcursul ultimilor nouă ani în capitală au fost dezvelite busturile iluştrilor înaintaşi: Tudor Arghezi (1995); George Călinescu (1996); Mihail Kogălniceanu (1997); Mircea Eliade (1997); Mihail Sadoveanu (1998); Alexei Mateevici (1998); Nichita Stănescu (1999); Nicolae Costenco (2000); Octavian Goga (2000); George Bacovia (2001); Ion Luca Caragiale (2002); monumentele Mihai Eminescu (1996); Mitropolit Petru Movilă (1996); Vasile Alecsandri (1997) etc.
A fost, de asemenea, inaugurată o reţea întreagă de biblioteci naţionale – “Târgovişte” (1995); “Târgu Mureş” (1996); “Alba Iulia” (1998); Biblioteca Publică de Drept (1999), “Maramureş” (2001).
Un eveniment aparte a fost deschiderea Casei Cărţii “Petru Movilă” – (1996); precum şi a Casei Cărţii “Ciocana” – (1997); a Centrului de Cultură şi Asistenţă Didactică “Casa Limbii Române” (1998); a Casei Cărţii “Grătieşti” – com. Grătieşti (1998); Salonului de carte străină DANTE (2000); Centrului Academic „M. Eminescu” (2000). În sectoarele municipiului Chişinău, în perioada anilor 1994-2002, au fost deschise 11 librării noi.
– În ultimul deceniu al secolului trecut Chişinăul a fost locul de desfăşurare a numeroase acţiuni (demonstraţii de stradă, greve, întruniri ştiinţifice) având drept scop afirmarea, apărarea şi promovarea însemnelor esenţiale ale identităţii noastre: stemă, tricolor, limbă de stat, imn, alfabet. Promovarea limbii de stat a rămas printre preocupările constante ale administraţiei publice locale. Ce a întreprins primăria pentru asigurarea funcţionării de facto a limbii române?
– Pe parcursul acestor ani s-a lucrat necontenit în vederea extinderii ariei de utilizare a limbii de stat, evident, urmărindu-se din start menţinerea echilibrului social, sensibilizându-se conlucrarea dintre diferite comunităţi etnice, cultivându-se spiritul de toleranţă într-un mediu multietnic cum este cel al municipiului nostru. În perioada vizată oraşul a fost un exemplu de stabilitate interetnică sub toate aspectele. Aici convieţuiesc oameni care istoric sunt legaţi de localitate. Din acest considerent, în domeniul politicii lingvistice Primăria s-a condus de principiul integrării sociale a cetăţenilor, or, limba este mijlocul principal care face posibilă integrarea respectivă. Limba română, în calitatea ei de limbă de stat, a unit lumea noastră. Un efect benefic au avut cursurile de limba română organizate pe parcursul tuturor acestor ani, dar în special după deschiderea, în 1998, a Casei Limbii Române. La momentul actual, în pofida condiţiilor nefavorabile pentru buna funcţionare a limbii de stat, interesul pentru limba română, paradoxal, nu scade, ci dimpotrivă. Dovadă în acest sens sunt şi cei peste 500 cetăţeni care însuşesc, în cadrul cursurilor de limba română pentru adulţii alolingvi, din proprie iniţiativă, limba română, conştientizând necesitatea cunoaşterii celui mai important însemn al statalităţii.
– În Proiectul de Federalizare a R. Moldova este prevăzută declararea şi funcţionarea concomitentă a limbii de stat (română, zisă şi moldovenească) şi a limbii oficiale (rusă). Cum credeţi, ce repercusiuni ar putea avea oficializarea limbii ruse asupra modului de utilizare a limbii majorităţii populaţiei R. Moldova? Nu vor apărea premise pentru noi conflicte şi explozii sociale?
– Nu vreau să vorbesc despre repercusiuni, de altfel, uşor prognozabile. Realitatea demonstrează că oficializarea statutului oricărei limbi, într-un alt mediu lingvistic decât cel propriu, este în detrimentul acesteia. La noi, în Chişinău, pe lângă limba română, se vorbeşte liber şi limba rusă, şi ucraineană, şi idiş, şi bulgară, şi găgăuză, şi multe altele. Bariere pentru utilizarea lor n-a creat nimeni. Consider că toate conflictele având la origine premise lingvistice sunt o urmare a politizării problemei în cauză şi, implicit, aceste fenomene pot fi calificate drept artificiale.
– La capitolul Educaţie, Vă rog să vorbiţi despre instituirea burselor de merit pentru cei mai dotaţi elevi şi studenţi din municipiu. Care este impactul unui asemenea proiect asupra vieţii culturale, asupra sistemului de educaţie etc.?
–Primăria municipiului Chişinău a organizat deja cea de-a opta ediţie a sărbătorii tradiţionale prilejuite de acordarea burselor destinate celor mai dotaţi studenţi şi elevi din învăţământul superior şi preuniversitar. Primii 10 bursieri au fost desemnaţi în anul 1996, cu timpul numărul lor a crescut. În anul 1997 aveam deja 20 de bursieri, în 1998 – 66, în anul 1999 – 80, în 2000 – 120, iar în anul curent au fost desemnaţi 175 de bursieri ai Primăriei municipiului Chişinău. Printre ei sunt 27 de studenţi ai instituţiilor de învăţământ superior, 66 de elevi ai instituţiilor preuniversitare, 43 ai şcolilor şi colegiilor de artă, 30 ai şcolilor sportive, 9 premianţi ai festivalului “Roşu. Galben. Albastru”. Mijloacele financiare alocate se estimează la 210 mii lei. În general, din anul 1996 până acum Primăria a alocat burse elevilor şi studenţilor dotaţi în suma totală de peste 1 milion 33 mii lei. Este o investiţie care, suntem siguri, va fi recuperată. Chişinăul a fost şi va rămâne pururi al nostru, iar oraşul de mâine, modern, civilizat, democrat, de o înaltă prestanţă intelectuală, aparţine tinerilor. Anume ei vor contura imaginea proeuropeană, occidentală a urbei noastre.
– Aţi remarcat în repetate rânduri situaţia paradoxală din învăţământ: primăria finanţează, iar Ministerul Educaţiei dictează politica actuală a cadrelor. Cum explicaţi această stare de lucruri? E o tentativă de a politiza şcoala?
– Cu regret, constatăm că fenomenul la care vă referiţi nu este doar o tentativă. Şcoala se politizează într-un mod dinamic, cu virulenţă chiar. Se exercită o influenţă nefastă asupra unor anumite discipline de studiu, insistându-se, în mod abuziv şi absolut nemotivat, asupra revizuirii concepţiilor de predare. Mă refer la limba şi literatura română, la istoria românilor, la introducerea forţată a limbii ruse ca obiect obligatoriu de studiu. Sunt reanimate organizaţiile de pionieri şi comsomoliste. Şcoala, conform legislaţiei în vigoare, nu este însă un domeniu care poate fi politizat. Acţiunile întreprinse vor avea consecinţe negative şi vor aduce prejudicii irecuperabile moralităţii tinerei generaţii, vor influenţa calitatea acumulării cunoştinţelor atât de necesare pentru relansarea ţării într-o formulă nouă, prosperă, cu un viitor decent, alături de alte state civilizate. Or, mulţi dintre actualii politicieni nu înţeleg un simplu adevăr – cale întoarsă nu există, ziua de ieri nu mai poate fi readusă, chiar dacă unii nostalgici ai vechiului regim cred altfel.
– Într-un interviu afirmaţi că „dacă am gestiona sută la sută mijloacele financiare acumulate, am putea majora pensiile de patru ori”. De ce, cum se întâmplă că nu aveţi libertatea de a acţiona în funcţie de necesităţi şi spre binele unei mari părţi de cetăţeni?
– Voi răspunde la această întrebare operând cu cifre exacte: în anul 1994 municipalitatea transfera în fondul social 145 milioane lei, folosind pentru oraş 170 milioane lei. Aici era indispensabilă o dotare din partea statului echivalentă cu 25 milioane lei. În urma măsurilor întreprinse pentru lărgirea bazei fiscale, crearea condiţiilor de dezvoltare a businessului mic şi mijlociu, acumulările în fondul social s-au majorat de la 145 la 785 milioane lei, din care numai 200 milioane sunt utilizate pentru necesităţile capitalei, iar 585 sunt transferate în fondul social al ţării pentru achitarea pensiilor. Conform legislaţiei, acestea sunt sursele orăşenilor şi ele, prin urmare, trebuie să rămână în fondul social al municipalităţii, lucru care ne-ar permite să facem majorările la care vă referiţi. O asemenea soluţie ne-ar oferi şansa schimbării radicale a nivelului de trai al pensionarilor şi invalizilor. Dar cum ţara ne este foarte săracă, guvernul, inapt de a redresa situaţia în teritoriu, bagă mâna în buzunarul Chişinăului.
– Problema spaţiului locativ, a construcţiilor, în general, este masiv vehiculată de oponenţii Dvs.
– Cei care mediatizează problema, lasă impresia că sunt total incompetenţi şi nu cunosc situaţia. Pentru cei care vor să ştie adevărul precizez: problema spaţiului locativ constituie axa activităţii primăriei municipiului Chişinău. Astfel, dacă în 1994 au fost daţi în folosinţă 140 mii metri pătraţi, în 2002 – 190 mii metri pătraţi. În anii aflării lui Urecheanu la primărie s-au construit un milion patru sute mii metri pătraţi de spaţiu locativ. Căutăm în permanenţă noi şi eficiente posibilităţi de soluţionare a acestei probleme stringente. În context, edificatoare sunt programele destinate categoriilor social-vulnerabile. Un detaliu deloc lipsit de importanţă: în ultimii zece ani guvernul n-a investit nici un leu pentru construcţia spaţiului locativ, având restanţe faţă de cetăţenii capitalei şi ai republicii. Comentariile sunt de prisos.
– Amplificarea relaţiilor externe (culturale şi economice) constituie un factor determinant şi obligatoriu în actualele condiţii de competiţie şi conlucrare în plan internaţional. Dialogul, colaborarea eficientă cu alte oraşe şi ţări sunt virtuţile unei autentice „diplomaţii”. Referiţi-Vă la coordonatele acestei „diplomaţii a oraşelor”.
– O trăsătură distinctivă a Chişinăului este integrarea în structurile europene şi internaţionale. Placheta de onoare a Consiliului Europei acordată recent municipiului Chişinău este un semn al aprecierii activităţii administraţiei noastre. Aşa cum se constată şi într-o notă informativă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, pe parcursul ultimilor ani Chişinăul a semnat acorduri de înfrăţire cu 13 municipii din lume, precum şi numeroase acorduri de colaborare care au permis implementarea unor proiecte de cooperare economică şi culturală, o mai bună colaborare în domeniul învăţământului şi sportului. Cu sprijinul Primăriei Chişinău s-au desfăşurat conferinţe ştiinţifice şi festivaluri internaţionale, târguri de artizanat şi saloane de carte. Totodată, Chişinăul a promovat numeroase proiecte de cooperare economică şi comercială între oamenii de afaceri, precum şi programe de asistenţă medicală şi de protecţie socială a categoriilor de persoane dezavantajate. În cadrul Zilei Europei, în 1999, în capitala Republicii Moldova a fost inaugurat scuarul Consiliului Europei. Mai subliniem şi faptul că tot atunci Chişinăului i-a fost decernat Drapelul de Onoare al Consiliului Europei. Din 1997 municipiul Chişinău este membru cu drepturi depline al Adunării Regiunilor Europei (ARE), care întruneşte 300 de regiuni de pe continent. Programele sale EURODYSSEY, CENTURIO, Şcoala de Vară oferă o largă posibilitate de cunoaştere reciprocă. Şi o ultimă informaţie la temă: în septembrie 2003 Chişinăul va găzdui cea de-a IV-a Adunare Generală a Asociaţiei Capitalelor din Bazinul Mării Negre.
– Ce calităţi apreciaţi la colegii de lucru, ne referim la angajaţii din administraţia publică locală. Ce calităţi trebuie să aibă în mod obligatoriu un primar pentru a reuşi să-şi onoreze obligaţiunile de serviciu?
– Am respectat întotdeauna omul competent, devotat meseriei. Calitatea muncii prestate şi responsabilitatea le-am apreciat mai mult decât apartenenţa la partide, etnii etc. Un primar trebuie să aibă toate aceste calităţi şi, în plus, mai multă răbdare; să fie receptiv, să cunoască la modul pragmatic, şi nu la nivel teoretic, toate problemele oraşului, fără excepţie. Să ţină minte că nu are dreptul să greşească, să ezite în faţa alegătorului.
– Când, în ce împrejurări a comis greşeli, a ezitat, totuşi, Serafim Urecheanu?
– „Errare humanum est”, – afirmau strămoşii noştri latini. O mare greşeală, pe care o regret mult, a fost că nu m-am implicat în alegerile parlamentare anticipate din 2001. Recunosc, cu toată sinceritatea şi convingerea, că am comis o greşeală şi voi face tot posibilul pentru a o repara în viitorul cel mai apropiat.
– Care sunt câteva din cele mai îndrăzneţe, cele mai ambiţioase proiecte de viitor, a căror realizare Serafim Urecheanu o consideră foarte importantă pentru următorul mandat de primar?
– Cele mai valoroase proiecte pe care aş vrea să le transpun în viaţă sunt: amenajarea bulevardului Cantemir, a zonei de odihnă „Râul Bâc”; transformarea bulevardului Ştefan cel Mare într-o arteră destinată agrementului după modelul oraşelor civilizate. În doi-trei ani va fi finalizată integral gazificarea municipiului Chişinău. Voi opta, şi de acum încolo, pentru crearea unei administraţii publice locale în temeiul celor mai cunoscute şi afirmate principii democratice, respectând întocmai Carta Europeană şi Constituţia R. Moldova.
– Mărturisiţi-ne gândul, aforismul, vorba de duh la care ţineţi foarte mult.
– Pe masa mea de lucru, în dreapta, stă scris: „Doamne, nu cumva să nu fii, că numai Tu mi-ai rămas!”.