Itinerarul explorărilor hasdeulogice
Pentru tipar;)
Studiile de literatură română asupra vieţii şi activităţii membrilor familiei Hâjdău-Hasdeu sînt tot mai multe. Se editează cărţi care străbat din direcţii diferite drumul către această “piatră de încercare”, numită Opera hâjdăueană-hasdeueană. O tentativă face, în acest sens, şi binecunoscutul istoric literar Pavel Balmuş, autor a mai multor articole ştiinţifice consacrate dinastiei de cărturari Hâjdău-Hasdeu care, luate la un loc, ar putea constitui o veritabilă panoramă a creaţiei acestora. Dînsul a muncit cu o autentică pasiune şi fervoare spirituală şi asupra întocmirii fasciculei Pro fide et Patria. Contribuţii la studierea vieţii şi activităţii membrilor familiei Hâjdău-Hasdeu (Editura Epigraf, Chişinău, 2002). A te ocupa de moştenirea acestor deosebit de importanţi reprezentanţi ai culturii şi literaturii româneşti, despre care s-au scris monografii întregi, este, desigur, un act de temeritate. Pavel Balmuş e conştient de misiunea pe care şi-a asumat-o. Este copleşit de prestigiul şi amploarea imensei bibliografii, nu însă şi complexat. Cartea este concepută ca o monografie clasică, adoptînd o a treia optică. Datorită acestui fapt, studiile româneşti consacrate hasdeulogiei s-au îmbogăţit cu o preţioasă lucrare, care, distilînd o vastă informaţie şi un bogat material factologic, se adresează deopotrivă cititorilor, specialiştilor, profesorilor universitari şi preuniversitari, precum şi studenţilor, liceenilor. Prin modul în care sînt elaborate şi prezentate sintezele, notele şi comunicările, se impune drept o adevărată carte pilduitoare, animată de prototipul vieţilor plutarchiene.
Întreaga operă a dinastiei Hâjdău-Hasdeu este abordată din unghiul de vedere al unui cercetător experimentat, înzestrat cu obişnuinţa ridicării problemelor la nivelul unor idei majore. Aceasta nu înseamnă că în volumul intitulat Pro fide et Patria vom găsi studii abstracte, de teorie pură, ci, mai curînd, vom întîlni o serie de opinii desprinse din investigarea unor documente, de asemenea unele texte literare inedite. Opiniile, fără a neglija acumularea informaţiilor, tind mereu către sfera generalizărilor concentrate în: “lucrări, studii şi articole, în temei comandate-solicitate unor specialişti, istorici literari sau filologi de la Chişinău, Iaşi, Bucureşti, precum şi texte ale unor comunicări, luări de cuvînt (la conferinţe, simpozioane, consacrate membrilor dinastiei de cărturari Hâjdău-Hasdeu). Ca excepţie, unele studii şi articole sînt preluate din culegeri deja editate (în tiraje mai reduse) sau din presa vremii” (p.10), notează prefaţatorul ediţiei.
Formaţia filozofică a alcătuitorului acestei culegeri se dezvăluie şi în capacitatea de a reţine din paginile mai vechi sau mai noi ale Studiilor şi materialelor… hasdeulogice ceea ce denumim “jocul conceptelor”.
Prefaţa formează un excelent rezumat, ce ne oferă o imagine completă a preocupărilor hasdeulogilor chişinăuieni, din 1966 pînă în anul 2002, incitînd un interes aparte faţă de aceste materiale. Pavel Balmuş ne invită în atmosfera specifică pentru admirabila dinastie de cărturari şi pentru opera lor. Ea e sugerată cu precizie din aceste prime pagini, în care autorul prefeţei insistă “a sublinia principialitatea şi corectitudinea cu care urmează, măcar de acum înainte, să transcriem acest nume celebru şi strămoşesc sub cele două forme ale sale” (p.7).
Primul capitol pune în lumină analize, sinteze şi profiluri literare construite explicit sub semnul istoriei, care urmăresc fenomenul evolutiv al hasdeulogiei în procesul secţionărilor. Sunt extrase şi supuse unui studiu minuţios pagini reprezentative din publicaţiile chişinăuiene Columna şi Nistru, dar şi din Manuscriptum, revista Muzeului Literaturii Române de la Bucureşti. Cititorul atent va fi surprins de “exhaustivul articol-comunicare” al lui V.Malaneţchi Chipul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu în arta plastică.Capitolul e edificator şi prin referinţa profesorului ieşean Ion Nuţă la Chestionarul lingvistic al lui B.P. Hasdeu (p. 51), iar conferenţiarul universitar doctor Mihai Mitu din Bucureşti semnează studiul Noi date privind legăturile lui B.P. Hasdeu cu filologi polonezi (p. 60). Alţi autori, prezenţi în paginile acestei cărţi, participă la „tribulaţiile” tînărului B.P. Hasdeu sau ale Iuliei Hasdeu, angajîndu-ne şi pe noi în atmosfera şi tensiunea unei vieţi de o rezonanţă cu totul aparte.
Atestăm prezenţa mai multor note şi comunicări de la diferite simpozioane, conferinţe ştiinţifice, prin care s-a încercat, pe cît posibil, delimitarea procesului de creaţie a dinastiei Hâjdău-Hasdeu.
Capitolul doi inserează simple referate, care însă, în ansamblu, nu pot diminua valoarea acestei cărţi.
Impresia de seriozitate, ce se degajă la lectura addendelor, se datorează nu numai investigării stăruitoare a documentelor, textelor şi scrisorilor în limba rusă ori limba franceză (o parte din ele traduse impecabil în limba română de Pavel Balmuş), ci şi a comentariului de substanţă, sprijinit pe o cunoaştere exactă a cercetărilor hasdeulogice. Astfel, istoricul literar Pavel Balmuş se transformă aici într-un critic pe cît de abil, pe atît de convingător, iar expresia lui vibrează şi are elevaţie, constituind o permanentă deschidere spre noi explorări.
Elaborat tentant, catalizat de o fundamentată şi o considerabilă cunoaştere a vieţii şi activităţii membrilor familiei Hâjdău-Hasdeu, volumul Pro fide et Patria, selectat, prefaţat şi îngrijit de Pavel Balmuş, Directorul Centrului Naţional de Hasdeulogie, se lecturează cu desfătare intelectuală. Este deliciul pe care-l oferă astfel de studii ireproşabile despre dinastii plurilaterale.