Din grijă pentru limba română
Pentru tipar;)
Carte pentru limba noastră cea română – aceasta ar fi definiţia esenţializată a volumului Realitatea în cuvânt şi cuvântul în realitate, semnat de cunoscutul literat şi lingvist Ion Ciocanu. Cartea, care declară, prin chiar titlul ei, că este despre cuvînt, e, în primul rînd, un cuvînt de apărare a limbii în acest spaţiu de spiritualitate românească. Şi, în al doilea rînd, este un îndemn înţelept de a le porni pe toate în viaţă de la cunoaşterea cît mai bună a limbii materne.
Autorul, mereu atent la modul de a vorbi şi de a scrie al nostru, ne explică mecanismul de apariţie a greşelilor de exprimare, sugerîndu-ne soluţii de evitare a lor.
Se ştie că în cuvînt se exprimă o realitate concretă, un obiect sau un fenomen anumit, şi este de la sine înţeles că urmează să folosim cuvîntul astfel, încît interlocutorul să poată recepta simbolul acelei realităţi, al acelui obiect, al acelui fenomen, despre care îi comunicăm. Or, în vorbirea de fiecare zi se întîmplă să întrebuinţăm cuvîntul în mod arbitrar, impropriu, eronat, ajungînd chiar să ne denaturăm intenţia. De aici necesitatea permanentă a instruirii noastre temeinice şi, totodată, actualitatea stringentă a prezentei cărţi, semnate de Ion Ciocanu. Numeroasele exemple de folosire greşită a cuvîntului, explicarea cuvîntului potrivit la locul potrivit sînt concentrate în prima parte a volumului, parte denumită În împărăţia magică a cuvintelor şi expresiilor strămoşeşti.
Articolele de politică lingvistică, inserate în partea a doua a lucrării, intitulată Sfînta sfintelor noastre, demonstrează o dată în plus angajarea plenară a lingvistului şi cetăţeanului Ion Ciocanu în lupta pentru salvgardarea semnului sacru al fiinţei noastre – limba română. Ion Ciocanu îşi exprimă ferm atitudinea civică faţă de calvarul prin care a trecut şi, cu regret, trece şi astăzi limba populaţiei băştinaşe din Basarabia. Atent la orice gest sau intenţie de marginalizare, de ignorare a drepturilor lingvistice ale românilor din Basarabia, Ion Ciocanu se ridică imediat şi îşi exprimă opinia. Nu aşteaptă să o facă altul înaintea domniei sale.
De menţionat aici şi hărnicia de care dă dovadă autorul nostru, trudind pe ogorul cultivării şi ocrotirii limbii române. Îndrăznim să facem aici o analogie (am mai făcut-o şi cu altă ocazie), reamintind o caracteristică atribuită lui Nicolae Iorga, şi anume: „Scria în fiecare zi cîte o carte, duminica două”. La fel şi Ion Ciocanu scrie, credem, pe zi cîte un articol-tabletă de cultivare a limbii, iar duminica – două. Iară dacă nu le scrie, le gîndeşte, le îmbracă şi le etalează într-un stil captivant, reflectînd de fiecare dată ridicolul erorilor de suprafaţă şi tragicul monstruozităţilor care mutilează limbajul conaţionalilor noştri. Tabletele domniei sale sînt departe de a fi dulci sau, doamne fereşte, lenitive, calmante. Sînt mai curînd unele „excitante”, în care se conjugă spiritul de critic literar, de scriitor, de lingvist, de cetăţean. În acelaşi context (al hărniciei), ar mai fi de adăugat ubicuitatea acestui autor: îl găsim la piaţă, unde îl doare inima de poluarea limbii cu diverse cuvinte de tipul: culioc, tufle, picenie, marojnă etc.; îl găsim la staţie aşteptînd un microbuz, unde, cu multă răbdare, le explică unor oameni sensul cuvîntului rutieră; îl găsim peste tot şi ne convinge de fiecare dată că îi pasă de corectitudinea limbii ce o vorbim.
Cartea Realitatea în cuvânt şi cuvântul în realitate, plină de nerv şi personalitate, se adresează profesorilor şi studenţilor, liceenilor, elevilor, tuturor celor care doresc să cunoască şi să vorbească frumoasa, dulcea limbă a neamului nostru.