Un colocviu internaţional al romaniştilor, cu faţa spre problemele limbii române
Pentru tiparFiind “un picior de plai”, fără a se mai identifica şi cu “o gură de rai”, dar avînd, în schimb, “la activ” numeroase paradoxuri, să ne mai mire că într-un stat romanic, aşa cum e R. Moldova, eforturile filologilor francezi ori spanioli de la noi sînt, practic, necunoscute, ca să nu zicem – neglijate? Mai mult încă: după cum s-a exprimat cu sinceră nedumerire un profesor universitar, cercetător al gramaticii franceze, “la noi, lingvişti sînt consideraţi numai cei care se ocupă de studiul limbii române, ceilalţi – romaniştii, germaniştii etc. – fiind trataţi în cel mai bun caz ca nişte cadre didactice, numai nu cercetători”. Dincolo de o notă cam îngroşată, constatarea conţine o doză bună de adevăr. Ce, cum, cîte cunoaştem noi despre preocupările filologilor francezi sau englezi din Chişinău sau de la Bălţi? Şi mulţi ştiu oare că avem în R. Moldova personalităţi care fac valoroase investigaţii filologice în hispanistică, germanistică ori slavistică, fără a mai vorbi de limba şi literatura franceză, “răsfăţate” decenii la rînd de numeroşi oameni de ştiinţă basarabeni?
Una din personalităţile marcante ale romanisticii din R. Moldova a fost şi rămîne profesorul universitar de filologie franceză dr. hab. Grigore Cincilei (1927-1999). Lexicolog, derivatolog şi semasiolog de largă cuprindere, este autorul a mai bine de 160 de lucrări ştiinţifice, didactice şi lexicografice, inclusiv 7 monografii. Graţie unei asimilări şi reconsiderări creatoare a teoriilor lingvistice moderne, în special a Şcolii funcţionale franceze a lui André Martinet, învăţatul nostru a creat la Chişinău o şcoală lingvistică de prestigiu, apreciată departe de Nistru şi Prut. Totodată, fiind un “gallomane pur sang, incorrigible”, Gr. Cincilei nu s-a văzut nicicînd în afara limbii române, optînd energic, tranşant, pentru extinderea funcţiilor ei nu numai în învăţămînt, dar şi în celelalte sfere ale vieţii culturale şi sociale.
La 1 decembrie 2002 profesorul Gr. Cincilei ar fi împlinit 75 de ani. În semn de omagiu, Catedra de Filologie Franceză a Universităţii de Stat din Moldova, catedră ce poartă numele lui Grigore Cincilei, a organizat, la 29-30 noiembrie, Colocviul Internaţional “Probleme de lingvistică generală şi romanică”. I-am solicitat unele amănunte despre această amplă manifestare ştiinţifico-didactică dlui conf. univ. dr. Anatol Lenţa, iniţiatorul şi animatorul ei. Precizăm că lucrările Colocviului au fost cumva anticipate de tipărirea unui emoţionant volum omagial – “Grigore Cincilei: mereu prezent...”, al cărui coordonator este de asemenea dl profesor A. Lenţa.
– Care a fost imboldul organizării la Chişinău, în ultimele zile ale toamnei lui 2002, a unui colocviu internaţional cu probleme de lingvistică generală şi romanică?
– Mai întîi de toate, însăşi personalitatea remarcabilă, de lingvist-cercetător în multiple domenii şi, fireşte, ca profesor universitar de franceză, ca romanist, a lui Grigore Cincilei, care ar fi ajuns acum la o onorabilă aniversare, şi care ne lipseşte atît de mult. Ca lingvist, Gr. Cincilei a fost unul dintre cei mai de seamă specialişti în domeniul derivatologiei, în spaţiul ex-U.R.S.S., cel puţin. Ar fi suficient să invoc doar două argumente, în acest sens. Prof. Gr. Cincilei nu numai că l-a continuat pe redutabilul lingvist francez André Martinet, dar a mai precizat, a aprofundat multe din elementele lingvisticii funcţionale franceze, elemente lansate, puse în aplicare şi ulterior acceptate de mari specialişti în romanistică reprezentînd diferite centre ştiinţifico-didactice departe de Chişinău. Aş aminti, în context, atitudinea, opinia unei apreciate lingviste de la Moscova – prof. univ. dr. Ludmila Ilia, care, în treacăt fie spus, a contribuit enorm la pregătirea cadrelor didactice pentru învăţămîntul superior din R. Moldova. Aşadar, dna L. Ilia considera – încă pe la începutul anilor ’80 –, că, graţie cercetărilor lui Gr. Cincilei, centrul derivatologiei din U.R.S.S. se transferă de la Moscova la Chişinău. În al doilea rînd, Gr. Cincilei a fost un ilustru şi generos pedagog, care a consacrat activităţii didactice patru decenii numai la Universitatea de Stat din Moldova, contribuind plenar la instruirea a sute de specialişti de cea mai înaltă calificare pentru şcolile de diferite niveluri din Basarabia.
Colocviul Internaţional “Probleme de lingvistică generală şi romanică” a urmărit scopul de a (re-)pune în valoare aceste aspecte ale activităţii sale, de a nuanţa, pe cît e posibil, noi abordări ale muncii de cercetare şi de cadru universitar, prestată cu atîta dăruire de ilustrul nostru compatriot Grigore Cincilei.
– Pe ce criterii s-a făcut selectarea subiectelor pentru discuţii, compartimentarea tematică a lucrărilor colocviului?
– Voi sublinia din capul locului că problematica acestei manifestări a fost extrem de variată. La compartimentarea subiectelor s-a ţinut cont, pe de o parte, de realizările omagiatului în principalele domenii de care a fost preocupat: gramatica în diacronie şi sincronie, semantica lexicală şi gramaticală, ştiinţa cuvîntului, lexicografia, metodica predării limbii şi, evident, derivatologia. Pe de altă parte, s-a pornit de la ideea perspectivelor deschise de studiile prof. Gr. Cincilei. Astfel s-au propus două domenii ce reies din rodul preocupărilor de bază ale lingvistului Gr. Cincilei: analiza textuală şi sociolingvistica.
– V-aş ruga să ne vorbiţi ceva mai detaliat despre participanţii la colocviu, care, la chiar o simplă frunzărire a programului, lasă impresia unei apreciabile, impozante prezenţe.
– Aţi invocat unul dintre cele mai emoţionante aspecte ale colocviului: o participare ce ar face cinste oricărei manifestări ştiinţifice de anvergură. Aş îndrăzni să-i împart pe cei peste 120 de participanţi la colocviu (fie direct, “pe viu”, fie prin comunicări trimise nouă ori încredinţate spre prezentare) în cîteva categorii convenţionale. În prima categorie ar intra personalităţi marcante ale romanisticii de astăzi, a căror prezenţă la Chişinău, în zilele de 29-30 noiembrie 2002, subliniază o dată în plus valoarea omului, cercetătorului şi profesorului Gr. Cincilei. Aş aminti aici de un important continuator al şcolii lingvistice funcţionale – Morteza Mahmoudian, ca şi de colegul său Patrick Sériot, ambii de la Universitatea Lausanne din Elveţia; prof. univ. dr. Gabriela Dindelegan din Bucureşti; de profesorii universitari Sanda-Maria Ardeleanu, Maria Pavel şi Nicolae Samson din Iaşi; Vasile Dospinescu din Suceava; acad. Raymund Piotrowski şi prof. univ. Luiza Skrelina din Sankt-Petersburg; Anna Tarasova şi Aleksandr Tihonov din Moscova; de simpatica echipă din Mensk, Bielorusia, formată din cercetătorii Albina Stepanova, Zinaida Haritoncyk, V.A. Pavlovski ş.a. Voi menţiona neapărat şi participarea la colocviu a compatrioţilor noştri – cercetători şi cadre universitare, mulţi dintre care au muncit ani la rînd cot la cot cu Gr. Cincilei sau, aflîndu-se în preajma sa, i-au împărtăşit opiniile şi opţiunile. Prof. univ. dr. hab. Anatol Ciobanu, membru corespondent al A.Ş.M., a vorbit cu multă căldură despre personalitatea şi activitatea ştiinţifico-didactică a celui căruia i se consacra această manifestare omagială – atît în şedinţa inaugurală, cît şi în una din secţiile colocviului. Prof. univ. dr. hab. Ion Dumbrăveanu a prezentat succint, dar cu maximă precizie cele mai importante repere ale concepţiei lingvistice a lui Gr. Cincilei. Ţin să remarc şi implicarea unor colegi de breaslă: prof. univ. Ana Bondarenco, conferenţiarii Emilia Bulgac, Veronica Păcuraru, Theodor Balaban, prof. Mircea Ioniţă ş.a. Au participat la colocviu cu interesante comunicări şi unii din numeroşii tineri cercetători, care şi-au făcut tezele de doctor sub îndrumarea lui Gr. Cincilei*.
– Sper să nu greşesc susţinînd că la acest colocviu – de lingvistică generală şi romanică – s-a acordat o atenţie sporită şi problemelor vizînd starea limbii române din R. Moldova...
– Cu deosebire în ultimii ani de viaţă, prof. Gr. Cincilei era preocupat mult de studierea legăturilor dintre limbă şi societate, şi în special – de situaţia limbii române din Basarabia. Îl aud ca şi acum întrebîndu-se retoric: “Vom ajunge oare noi acele zile cînd vom admira nestingherit frumuseţea şi posibilităţile nelimitate ale limbii române, măcar aşa cum o pot face acum, de pildă, Alf Lombard din Suedia sau Raymund Piotrowski din Rusia?”. În mod firesc, la colocviu, mai ales la compartimentul sociolingvistică, au fost puse în dezbatere şi diverse comunicări despre starea limbii române la noi, astăzi. Aş menţiona neliniştea, chiar durerea cu care au vorbit, la acest capitol, reprezentanţii noştri, fiind ascultaţi cu interes de străini. Se cere evidenţiată comunicarea lui Vlad Pohilă, care a suscitat discuţii aprinse, generînd mai multe întrebări, la care autorul a răspuns, chiar dacă nu e specialist – în franceză, astfel încît cei interesaţi au primit răspunsuri competente, argumentate, convingătoare.
– Care ar fi impactul unor astfel de manifestări asupra activităţii universitare, asupra investigaţiilor ştiinţifice, a evoluţiei problematicii lingvistice de la noi?
– Colocviul “Grigore Cincilei-75” are, mai întîi de toate, un impact de ordin moral: opera cercetătorului român de la Chişinău necesită o studiere mai aprofundată, trebuie propagată mai energic şi – cel mai important – creator continuată. E necesar ca studiile şi cercetările sale, scrise în rusă şi în franceză, să fie traduse în română, limba pe care a iubit-o foarte mult; de asemenea, se impune editarea unui volum cu cele mai importante scrieri lingvistice ale lui Gr. Cincilei. Se pare că ne obişnuim deja a vorbi despre Şcoala lingvistică Grigore Cincilei, însă, cu regret, nu se prea văd noi studii, noi investigaţii ce ar confirma existenţa acestui miracol: dezvoltarea pe sol basarabean a curentului funcţional din lingvistică, al cărui promotor a fost şi va rămîne profesorul universitar, doctorul habilitat, Grigore Cincilei, cavaler al Ordinului Muncii.
Consemnare: Cor. L.R.
* Revista noastră găzduieşte în acest număr un grupaj de comunicări de la Colocviul Internaţional de lingvistică generală şi romanică „In memoriam Grigore Cincilei”; toate materialele urmînd să apară într-un volum omagial.