Ca o arcă a lui Noe
Pentru tiparOrice Festival de literatură este un fel de „Arcă a lui Noe” modernă care salvează cartea în aceste vremuri dominate de televizor şi computer. Scriitorii apar în faţa publicului dăruind celor prezenţi energia magnetică a cuvântului scris.
„Dacă lumea aceasta ar putea fi salvată, ar fi salvată de către poeţi”. Sub aceste cuvinte înţelepte ale lui Bernanos se desfăşoară în perioada 19-24 septembrie la Neptun şi Mangalia prima ediţie a Festivalului Internaţional Zile şi nopţi de literatură, organizat de Uniunea Scriitorilor şi Societatea Română de Radiodifuziune, care reuneşte scriitori din peste 20 de ţări ale lumii, poeţi şi prozatori.
Şi, fiindcă „meseria” mea e poezia, când am fost invitată de Uniunea Scriitorilor să particip la întâlnirile acestui „superclub” literar, m-am gândit că darul cel mai frumos pe care şi-l pot face poeţii sunt traducerile, altminteri spus, crearea unei hărţi a poeziei, întrucât actul naşterii într-o altă limbă este asemenea reconstrucţiei unui sat sau oraş în ruine.
Şi, astfel, am avut bucuria de a mă întâlni mai întâi cu cărţile poetei luxemburgheze Anise Koltz, fondatoarea „Zilelor literare de la Mondorf”, membră a Academiei Mallarmé din Paris şi vicepreşedintă a Academiei Europene de poezie, sau cu cărţile poetului, pictorului şi traducătorului britanic de origine maghiară George Szirtes, membru al Societăţii Regale de Literatură, dar şi deţinătorul mult râvnitului „Premiu European pentru traduceri de poezie”, în 1996, sau cu cărţile suedezului Kjell Espmark, poet, romancier, istoric literar, membru al Academiei Suedeze şi preşedinte al Comitetului Nobel din 1988, sau cu poezia slovenului Tomaz Salamun, scriitor, istoric al artelor, bursier Fulbright, profesor de creative writing la diverse şi celebre universităţi americane, cu poezia lui Asher Reich, editorul revistei Asociaţiei Scriitorilor din Israel, profesor de creative writing la Universitatea Ben Gurion, deţinător al Premiului pentru poezie al preşedintelui Israelului pe anul 2000.
Şi cu alţi distinşi poeţi din Franţa, Finlanda, Macedonia, Turcia, Spania, Polonia. Bucuria de a-i întâlni apoi „în carne şi oase” la malul Mării Negre este cel puţin egală cu cea a traducerii poemelor lor, apoi a rostirii lor în faţa microfonului din cabina trei pentru emisiunea atât de dragă sufletului meu, Meridianele poeziei. Cât despre tema Colocviului Festivalului: Inter arma silent musae?, ea a fost cu succes „epuizată” în luările de cuvânt ale scriitorilor români şi străini care şi-au aflat ecoul în cuvintele unui poet de peste Ocean: „Frumuseţea poate opri suferinţa. Şi nu poate exista frumuseţe fără de adevăr, iar adevărul este lupta pentru cuvântul autentic”.