Statuie
Pentru tiparVoi sta complet nemişcat
strâns între umerii mei.
Nimeni să nu mă viziteze.
Să nu vizitez pe nimeni.
Doar morţilor le voi face poate semn cu mâna
sau le voi trimite o scrisoare
semnată: „Un admirator”.
Cât e timbrul pentru eternitate?
Pretutindeni aşteaptă telefoane,
gata de atac precum scorpionii.
Fiecare uşă ce se deschide
e-nşelătoare, flămândă de carne.
Uneori vreau să trăiesc uitat
până şi de mine însumi.
Nici chiar muştele să nu mă viziteze.
De ce atunci îmi bate inima aşa de-nverşunat?
Necunoscutul
De ce mă duce gândul la îngeri,
de ce la ucigaşi?
Împotriva lor mă înarmez eu oare
cu acest trandafir fără miros, de hârtie?
Un bărbat pare a-mi face semn cu mâna
de pe cealaltă parte a străzii.
E îmbrăcat în negru,
o fantomă a ceea ce a fost.
E înger sau ucigaş?
Miroase-a sânge ori a cenuşă?
Ezitând trec strada
şi-l caut cu privirea.
Uneori vreau să trăiesc uitat
de toţi, dar nu şi de năluci.
Necunoscutul a dispărut.
În locul unde-a stat pun trandafirul meu de hârtie.
În româneşte de Dan ŞAFRAN
* * *
Născut la Stockholm în 1931, Lasse Soederberg a publicat, începând cu 1951, 15 culegeri de poezii, eseuri, precum şi un număr impunător de traduceri, mai ales poezie din limbi de origine latină. Colaborează la ziarul Sydsvenskan din Malmö. A petrecut mai mulţi ani în afara ţării, în prezent locuieşte alternativ la Paris şi în Spania. Este director la Journées Internationales de Poésie din Malmö, de asemenea al unei modeste edituri, Aura Latina. De curând Guvernul suedez i-a conferit titlul de Profesor Onorific.