Dimensiune a nemuririi
Pentru tiparCoordonatele unei personalităţi puternice ca aceea a savantului lingvist Eugen Coşeriu se modifică în timp depăşind dimensiunile unei receptări imediate. Nu ne referim aici la corpusul operei sale, ori la deschiderea generoasă a acestei opere spre social, sau la amplitudinile filosofice ale cărţilor savantului. Ne gîndim la forţa personalităţii omeneşti care a influenţat esenţial cîteva generaţii nu numai de filologi. Respectiva influenţă s-a produs şi se va produce inegal, neaşteptat, continuu. Pentru că, în afara unei nemuriri care s-a conturat în mod vizibil în faţa ochilor noştri, nu avem de unde cunoaşte direcţiile în care se va desfăşura receptarea viitorimii. Nu putem decît cu greu presupune care dintre teoriile lingvistului, dintre celebrele lucrări ori dintre explozivele sale conferinţe vor germina noi şcoli, polemici, idei. Cu certitudine însă toţi cei care au avut şansa de a-l cunoaşte pe acest intransigent umanist îşi dau seama cu deplină claritate că prezenţa eminentă care i-a marcat pentru totdeauna aparţine unei secvenţe temporale care frizează veşnicia.
Eugen Coşeriu ştia să găsească relevanţe ştiinţifice în “nisipurile mişcătoare” ale limbilor lumii. Şi cîtă vreme limba română îşi va păstra conturul, printre penelurile geniale care-i vor susţine culoare lingvistică va fi nemuritorul Coşeriu.