Prelegeri coşeriene la Universitatea de Stat din Moldova
Pentru tiparLa 4 noiembrie 1993, savantului şi profesorului Eugen Coşeriu i-a fost conferit titlul Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat din Moldova.
Iar cu câteva zile mai înainte, la 1 noiembrie, Eugen Coşeriu a păşit pentru prima dată pragul unei săli de curs de la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova, într-o calitate care îl caracteriza în cel mai înalt grad – cea de profesor – şi a ţinut aici, la baştina sa, pentru compatrioţii săi, un ciclu de prelegeri de un nivel academic nemaiîntâlnit la noi până atunci. A fost o revelaţie pentru toţi cei care l-au ascultat, căci să asişti la prelegerile unei asemenea somităţi este o şansă unică. Dar a fost, cu siguranţă, şi o mare satisfacţie sau chiar o împlinire şi pentru profesorul Coşeriu, căci, după atâţia ani de despărţire, se afla într-o stare de normalitate în relaţiile cu compatrioţii săi, o stare firească, ce ar fi trebuit şi la sigur că şi-a dorit să o trăiască pe parcursul întregii sale vieţi anume aici şi anume cu noi – starea de contact a profesorului cu sala plină de studenţi.
Au fost cinci prelegeri de lingvistică, desfăşurate cu sala plină, la care mulţi au luat notiţe cu cea mai mare rigurozitate, şi aceasta a fost o experienţă inedită, căci am asistat nu pur şi simplu la expunerea unui text, ci la o modalitate vie de a crea, de a modela subiectul, de a reflecta şi a găsi argumente chiar pe parcursul conferinţei. Era un act de creaţie ce se desfăşura sub ochii asistenţei şi în cel mai strâns contact cu ea. Am observat că profesorul Coşeriu urmărea atent reacţia sălii, îşi făcea expunerea într-un ritm moderat şi într-o tonalitate calmă ce permitea nu numai audierea, ci şi notarea (uneori chiar aştepta puţin, orientându-se după cei care erau mai în faţă – lucru practicat de profesorii cu experienţă).
Astfel că, după aproape 10 ani, consultându-mi notiţele de la acele prelegeri coşeriene, mi-am dat seama că am în faţă nişte texte inedite, riguros structurate, care au fost create în mare parte aici, la Chişinău, în aula 4 a Facultăţii de Litere. Subiectele expuse atunci de profesorul Coşeriu au fost: 1. Filosofia limbajului (01.11.95); 2. Alteritatea şi competenţa lingvistică (02.11.93); 3. Arhitectura şi structura limbii (03.11.93); 4. Principiile sintaxei funcţionale (04.11.93); 5. Semantica structurală (05.11.93).
Din aceste note de curs putem afla cum şi-a gândit profesorul Coşeriu prelegerile pe care a vrut să le ţină şi le-a ţinut în faţa noastră în limba română, într-o română perfectă, cu toată terminologia de rigoare, limba de care bănuim că i-a fost tare dor, ca şi nouă, conaţionalii lui curioşi: să ştim şi să aflăm o viziune lingvistică anume de la EL – lingvistul secolului XX.
Acest ciclu de prelegeri a mai fost susţinut la Universităţile din Iaşi şi Suceava, urmând să fie publicat în „Anuarul de lingvistică şi istorie literară” (1992-1993), însă la Chişinău respectivele texte sunt, practic, necunoscute. Astfel că din notiţele ce urmează – redând conţinutul primei prelegeri coşeriene la Chişinău –, mulţi dintre cei care au asistat la prelegerile de atunci ale profesorului Coşeriu vor putea reconstitui atât subiectele, cât şi atmosfera deosebită în care s-au desfăşurat conferinţele marelui lingvist.