Declaraţie
Pentru tiparÎncepând cu anul 1990, în învăţământul din Republica Moldova a fost introdus cursul de Istorie a Românilor, devenit atribut indispensabil al renaşterii noastre naţionale, al revenirii populaţiei majoritare dintre Prut şi Nistru la valorile autentice ale neamului. Profesori universitari şi cercetători ştiinţifici din domeniul istoriei, cu sprijinul reprezentanţilor Consiliului Europei, au elaborat Concepţia studierii/predării istoriei în şcoală şi Curriculum-ul naţional la istoria românilor, manuale gimnaziale şi liceale, pe care le-au implementat în sistemul de învăţământ istoric din Republica Moldova.
O dată cu schimbarea guvernării în republică, în 2001, s-a purces din nou la revizuirea documentelor de bază privitor la învăţământul istoric de la noi şi s-a profilat tentativa de a reveni la cursul de Istoria Moldovei, un curs trunchiat, denaturat şi politizat, predat în sistemul de învăţământ din republică în timpul regimului totalitar-comunist. Acestei tendinţe se opune marea majoritate a profesorilor, oamenilor de ştiinţă şi cultură.
Mai bine de un deceniu în cercetările ştiinţifice ale istoricilor din Republica Moldova, în materialele unor foruri ştiinţifice naţionale şi internaţionale au fost argumentate principiile de implementare a cursului de istorie a românilor. Necesitatea studierii istoriei românilor în învăţământul preuniversitar şi cel universitar a fost argumentată suplimentar şi fundamental în mai multe documente ca, de pildă, Decizia Consiliului Ştiinţific al Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe “ Cu privire la predarea şi cercetarea istoriei românilor în sistemul de învăţământ şi cel academic din Republica Moldova” din 20 martie 2002, Hotărârea Adunării Generale anuale a A.Ş.M. din 26 martie 2002 , Declaraţiile corpului didactic al facultăţilor de istorie de la U.S.M. şi U.L.I.M., dar mai detaliat – în documentele Congresului Istoricilor de la 1 iulie 2001, materiale ce au fost publicate în revista “Limba Română”, “Cugetul”, “Destin românesc” şi în Buletinul informativ “Clio”, în alte documente şi materiale.
Concluziile expuse în aceste documente se bazează pe practica mondială şi pe tradiţia autohtonă în studierea istoriei naţionale.
În practica mondială, indiferent de organizarea politică a popoarelor, istoria lor se studiază după principiul naţional. În cazul în care întregul popor este organizat într-un stat naţional în componenţa căruia intră toate teritoriile etnice, istoria naţională corespunde întru totul cu istoria statului.
Alta este situaţia popoarelor fărâmiţate pe parcursul istoriei, care la etapa actuală, datorită unor anumite împrejurări istorice şi politice, nu formează un singur stat, ci sunt încadrate în câteva state separate. În această situaţie, istoria statului nu corespunde integral cu istoria naţională a unui popor. De aceea, istoria popoarelor apare în forma de istorie naţională, fără a fi limitată la istoria statului contemporan, care în majoritatea cazurilor cuprinde doar o parte din teritoriul naţional. Elocventă în acest sens este istoria armenilor, tadjicilor, kurzilor, evreilor etc.
În situaţia statelor cu o populaţie ruptă de la masivul etnic de bază se află şi Republica Moldova. Acest stat reprezintă o formaţiune politică tânără, apărută în 1991 ca rezultat al mişcării de eliberare naţională a moldovenilor – etnici români din fosta U.R.S.S., populaţie băştinaşă din spaţiul de la est de Prut.
În cadrul luptei de eliberare naţională ei şi-au recâştigat dreptul de limbă, literatură şi istorie naţională, dreptul la identitate şi memorie istorică proprie.
Poporul care a dobândit independenţa Republicii Moldova, a cucerit concomitent şi dreptul la valorile naţionale proprii, la cursul de istorie naţională, care nu putea fi altul decât cursul de Istorie a Românilor.
Cultura şi civilizaţia contemporană din Republica Moldova are la bază tradiţia istorică românească, formată în întreg spaţiul populat de români de-a lungul veacurilor. Patrimoniul naţional cultural şi istoric, constituit în spaţiul carpato-dunărean, este un bun comun nu numai al României şi Republicii Moldova, ci şi al întregului neam românesc în ansamblu.
Prin revenirea, în 1990, în Republica Moldova, la predarea cursului de Istorie a Românilor a fost restabilită tradiţia de secole, fundamentată ştiinţific, de studiere a istoriei noastre naţionale, nu după criteriul statal, ci după cel etnic. Clasicii literaturii şi istoriografiei naţionale (Dimitrie Cantemir, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, A. D.Xenopol, Nicolae Iorga etc.) au numit istoria poporului nostru – Istoria Românilor, demonstrând prin aceasta existenţa noastră neîntreruptă pe întreg spaţiul etnic strămoşesc şi dreptul de a fi naţiune titulară.
După cum s-a menţionat, de nenumărate ori, studierea istoriei românilor nu este un moft politic, o manifestare naţionalistă sau o acţiune îndreptată împotriva statului Republica Moldova, ci o obiectivitate ce decurge din analiza investigaţiilor ştiinţifice. Istoria nu poate fi tratată după bunul plac al partidelor politice, oricare ar fi orientarea lor. Anume acest principiu a fost pus la baza recomandărilor A.P.C.E. din 24 aprilie 2002 privind moratoriul ce se referă la schimbarea disciplinei istorice, recomandări care urmează a fi onorate şi nu încălcate sub diferite pretexte.
Tentativa de a înlocui cursul de Istorie a Românilor cu Istoria Moldovei este una de natură politică şi este în fond antiştiinţifică, dat fiind faptul că:
– În baza analizei materialelor arheologice, narative şi epigrafice s-a demonstrat că în aria Balcano-Carpato-Pontică poate fi sesizată etnogeneza tracilor – unul din componenţii de bază ai formării românilor.
– Numai în cadrul acestui spaţiu pot fi elucidate contactele permanente ale tracilor de sud şi septentrionali cu civilizaţia elină, care în regiunile riverane ale Traciei s-au soldat cu elinizarea unei părţi a autohtonilor.
– În această zonă Balcano-Carpato-Pontică poate fi urmărit procesul romanizării şi creştinizării populaţiei dacice, proces care s-a încheiat cu formarea neamului românesc şi a limbii române.
– Istoria noastră, a populaţiei majoritare din Republica Moldova, se încadrează organic în evoluţia evenimentelor ce s-au perindat în spaţiul românesc nu numai în perioadele preistorică şi antică, ci şi în epocile medievală, modernă şi contemporană, prin urmare nu poate fi separată de la trunchiul ei firesc.
În spaţiul locuit de români, care în anumite perioade, mai cu seamă în epoca medievală, mai purtau numiri teritoriale de moldoveni, munteni, ardeleni, maramureşeni etc. (dar avem şi orheeni, lăpuşneni, tigheceni etc.) şi erau incluse în diferite formaţiuni politice, deşi au existat anumite particularităţi locale şi diverse influenţe străine, totuşi s-a păstrat aceeaşi limbă, aceeaşi religie, acelaşi mod de viaţă, aceleaşi obiceiuri, datini etc.
Lăsând la o parte detaliile ce ar argumenta suplimentar aceste afirmaţii, precum şi discuţiile inutile pe marginea acestui subiect, considerăm:
– Istoria studiată şi predată în Republica Moldova trebuie să explice clar identitatea etnonaţională românească a populaţiei majoritare din Republica Moldova, fiindcă identitatea naţională nu poate fi străină şi nici nu poate contraveni procesului contemporan de integrare europeană.
– Istoria studiată şi predată în Republica Moldova trebuie să contribuie la formarea unui bun cetăţean al ţării şi a unei personalităţi de formaţiune europeană.
– Istoria trebuie să creeze un climat favorabil care să asigure dezvoltarea armonioasă a relaţiilor interetnice, să explice identitatea naţională, să asigure condiţiile necesare respectării identităţii naţionale a tuturor etniilor conlocuitoare din Republica Moldova.
Afirmaţiile de tipul: “Naţiunea moldovenească – un produs istoric comun al tuturor naţiunilor conlocuitoare din Republica Moldova”, care amintesc de faimosul “popor sovietic”, trebuie abandonate pentru totdeauna.
Realizarea acestor obiective ar duce la educarea sentimentului de loialitate a tuturor comunităţilor etnice faţă de Republica Moldova, la consolidarea statului Republica Moldova, la lichidarea tendinţelor separatiste.
Pentru aceasta este necesar:
– De a perfecţiona în continuare cursul Istoria Românilor la toate nivelele prin implicarea materialelor respective din ţările limitrofe: Serbia, Macedonia, Bulgaria, Ucraina, Ungaria;
– De a elabora materiale didactice referitoare la istoria comunităţilor etnice conlocuitoare;
– De a elabora şi edita materiale didactice (crestomaţii, albume şi atlase istorice) referitoare la istoria naţională;
– De a exclude orice imixtiune a politicului în procesul de studiere şi predare a istoriei noastre naţionale.
În pofida existenţei documentelor de bază referitoare la învăţământul istoric în Republica Moldova, conducerea actuală a întreprins o tentativă de negare şi a acestora şi a instituit aşa-numita Comisie naţională pentru elaborarea Concepţiei studierii istoriei în Republica Moldova.
În opinia subsemnaţilor Comisia dată este nelegitimă, deoarece contravine rezoluţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a instituit un moratoriu în învăţământul istoric din Republica Moldova, aceasta însemnând păstrarea situaţiei de până la ingerinţele conducerii actuale în învăţământul istoric.
În prima şedinţă a Comisiei, care a avut loc la 26 iulie 2002, am constatat neglijarea totală a Concepţiei şi Curriculum-ului la istorie – elaborate, aprobate şi aplicate în mare parte în practică. Astfel, dl V. Cristea a declarat răspicat că scopul activităţii Comisiei este “elaborarea concepţiei istoriei Moldovei, curriculum-ului, programelor istoriei ţării în care noi trăim”.
Regulamentul de activitate a Comisiei, care se redactează de persoane anonime, fără participarea membrilor Comisiei, prevede luarea deciziei privind concepţia de studiere a istoriei în instituţiile de învăţământ din Republica Moldova prin vot, lucru ce este totalmente inadmisibil în rezolvarea problemelor ştiinţifice.
Ţinând cont de cele expuse mai sus, subsemnaţii, membri ai Comisiei, suntem nevoiţi să ne retragem din Comisie, rezervându-ne dreptul de a informa opinia publică şi forurile europene despre tentativele conducerii de a substitui învăţământul istoric bazat pe argumente ştiinţifice printr-un curs de istorie politizat excesiv şi în fond antiştiinţific.
Membrii Comisiei:
Demir DRAGNEV, doctor habilitat în ştiinţe istorice, prof. univ., membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, directorul Institutului de Istorie.
Ion NICULIŢĂ, doctor habilitat în ştiinţe istorice, decanul Facultăţii de Istorie şi Psihologie a U.S.M.
Nicolae CHICUŞ, doctor în ştiinţe istorice, conferenţiar, decanul Facultăţii de Istorie şi Etnopedagogie, Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”.
Ion EREMIA, doctor habilitat în ştiinţe istorice, conferenţiar, şeful Catedrei Istoria Românilor, U.S.M.
Ion JARCUŢCHI, doctor în ştiinţe istorice, Institutul de Istorie al A.Ş. a Republicii Moldova (a semnat condiţionat).
Andrei EŞANU, doctor habilitat în ştiinţe istorice, membru corespondent al A.Ş.M.
Anatol PETRENCU, doctor habilitat în ştiinţe istorice, profesor universitar, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova.