Bucurie
Pentru tiparÎn primul rând aş vrea să urez bine ai venit în clubul sexagenarilor.
În al doilea rând:
Mă bucur că el este „ţeapăn şi zâmbit”, cum ar fi zis Nichita Stănescu, adică în forţă;
Mă bucur că are timp şi scrie;
Mă bucur enorm că ţine bine Uniunea Scriitorilor Români din Basarabia;
Mă bucur că el este membru al Academiei noastre şi este un membru activ;
Mă bucur că el are poziţia pe care o are în viaţa socială şi politică a Republicii Moldova;
Mă bucur că este un om calm şi un om care dă impresia de soliditate;
Mă bucur că de atâţia ani de zile de când îl cunosc nu m-a dezamăgit niciodată;
Şi nu în ultimul rând mă bucur pentru încă două lucruri: şi anume că scrie, scrie bine, scrie lucruri esenţiale, îşi asumă responsabilităţi mari în cultură, a făcut o Istorie a literaturii din Basarabia şi această istorie este pentru noi un punct de reper. În general, este un om care a făcut un lucru esenţial pentru literatura din Basarabia şi anume a sincronizat-o în spirit şi a sprijinit valorile de acolo.
Şi al doilea lucru din această serie de multe fapte pentru care mă bucur să vorbesc astăzi despre el este că e o fire bună de om, o fire bună românească, îi place să râdă cu veselie, are umor, un umor tipic moldovenesc – est-moldovenesc – şi în general impune prin calm şi o anumită stabilitate.
Pe scurt, Mihai Cimpoi, pentru toate aceste motive la un loc şi încă unul în plus, este o natură stabilizatoare, este natura pe care o preţuiesc cel mai mult în agitata viaţă culturală românească.