La Putna... fără Poet
Pentru tiparVictor Teleucă a iubit cu toată fiinţa, cu tot adâncul spiritului său contradictoriu, tot ce ţine de neam, ţară, limbă, glie strămoşească. Cu o zi înainte de a pleca, atunci când suferinţa-i devenise teribilă, simţindu-mă alături, mi-a zis:
– Dumitru, tare aş vrea să mai merg o dată la Putna. Ţii minte cum se revărsa peste zidurile mănăstirii acea dumnezeiască melodie, cum ne străbătea şi dispărea în văi şi munţi, ca apoi să renască iarăşi cu o putere copleşitoare şi un răsunet mai fremătător. Ce linişte, ce armonie am simţit atunci! Ăsta e Frumosul!
În anul 2000 am făcut o călătorie de trei zile, împreună cu fiul meu Adrian şi profesorul de la Liceul “Prometeu” Corneliu Juncu, la locurile sfinte: mănăstirile Putna, Suceviţa, Voroneţ, Agapia, Neamţ, Sihăstria, Secu. Am vizitat conacul lui V. Alecsandri, bojdeuca lui I. Creangă, Pietrele Doamnei de pe Rarău, “Hanul Ancuţei”, care l-a inspirat pe M. Sadoveanu, cetatea Neamţ. Cu toate că era pentru prima dată în România, cunoştea locurile în amănunte. Ne-a uimit.
– Le-a descris Sadoveanu, zise atunci.
În august curent, mi-am pus în gând să fac un pelerinaj la Putna, care l-a impresionat atât de mult pe Poet. Am plecat cu fiul meu Adrian şi cu nepotul Ciprian într-o călătorie de trei zile. Ajungând seara la Putna, am căutat loc de cazare. Am bătut pe la trei-patru porţi, dar o voce tainică îmi spunea să nu mă opresc. La casa domnului Gheorghe, la care am mas cu doi ani în urmă, m-am simţit împăcat...
Şi doamna Rodica, gazda, s-a întristat că Poetul nu mai e printre cei vii. Ne-a aşezat la aceeaşi masă, ne-a servit cu aceeaşi afinată, din acelaşi ulcior de sticlă. Când am vrut să-l pomenim pe Poet, un păhăruţ, de abia atins, s-a răsturnat. Dânsul era cu noi!
La mănăstire acelaşi părinte Onufrie care ne-a recunoscut, spunându-ne, că pelerinajul nostru pentru a aduce rugă Domnului de iertarea păcatelor şi pentru odihna sufletului Poetului va fi primit în cer, pentru că dacă cei vii pot să schimbe lucrurile, cei adormiţi sunt mântuiţi doar prin rugăciunile celor vii. Părintele a făcut toate rânduielile cuvenite: a oficiat un parastas, rugând să se facă o colivă, a rânduit pomelnicele. În timpul aflării noastre la Putna ne-a însoţit peste tot, inclusiv la chilia Sf. Daniil Sihastrul, care se rugase acolo timp de 20 de ani. Am primit binecuvântarea pentru mezinul meu numit în cinstea Sfântului. În seara de sâmbătă şi în dimineaţa de duminică la liturghie ne-am rugat din nou, Poetul fiind pomenit la Prescomedie. Şi la următoarele 40 de slujbe urma să fie pomenit nu numai la Putna, dar şi la alte cinci mănăstiri: Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Humor, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, schitul Putna...
Poetul a fost şi va rămâne un om cu sufletul mare, în care încăpea întreg Universul, chiar şi o frunză căzută făcea parte din el. Avea un extraordinar har al frumosului, îl căuta, îl simţea, îl cerceta – în viaţă şi în scrieri, atât în real, cât şi în imaginar.