Un vis pe care l-a urmat mereu
Pentru tiparMai bine de un deceniu şi jumătate, Victor Teleucă a fost redactor-şef la săptămânalul “Cultura”. Alături de revista “Moldova”, era cea mai apreciată publicaţie de la Chişinău. Pentru poezia, proza, cronica de carte care nu ţi-o publicau, din considerente de ordin ideologic, la “Nistru”, “Tinerimea Moldovei”, “Femeia Moldovei”, se găsea spaţiu la “Cultura”. Din echipa redacţională a săptămânalului au făcut parte fostul meu coleg de facultate, prozatorul Iulian Nicuţă, fostul coleg de birou la “Moldova Suverană”, poetul Serafim Belicov, actualul coleg din presa pentru copii, redactor-şef la “Florile dalbe”, poetul Ion Anton. De la fiecare dintre ei am auzit de multe ori cuvinte de înaltă apreciere pentru Victor Teleucă – redactorul, poetul şi omul.
Timp de nouă ani, am lucrat cot la cot cu autorul enigmaticului poem Sensul horelor la revista „Nistru” (din 1990, „Basarabia”). Plasat mai la marginea procesului literar de câţiva funcţionari de partid, prin acordul tacit al conducerii de atunci a Uniunii Scriitorilor din Moldova, Victor Teleucă îngrijea sectorul poezie. Sub aspectul acumulării marilor valori spirituale, a fost o perioadă benefică pentru el: dispunând de ceva mai mult timp liber, a citit masiv din estetica şi filozofia secolelor XIX-XX. Fire simţitoare, care se fereşte să rănească sensibilitatea celui de alături, recomanda tinerilor poeţi, care îi aduceau “kilograme” de versuri crude, să citească Estetica lui Nikolai Hartmann, Trilogia culturii de Lucian Blaga, scrieri de Ortega y Gasset. După aceasta, unii dintre aspiranţii la gloria de poet nu prezentau versuri câte doi-trei ani. Când aduceau, însă, un grupaj nou, poeziile erau mai profunde, mai expresive.
Odată mi-a mărturisit, cu privirea aţintită spre un copac de după geam, că, fiind elev, visa să-şi facă studiile la o prestigioasă facultate de filozofie. Nu ştiu de ce nu a reuşit să-şi realizeze acest vis, dar a fost obsedat mereu de pătrunderea concepţiilor filozofice despre lume şi viaţă.