S-a dus decembrie ca un fulg de zăpadă...
Pentru tipar
Lui Gr. Vieru
S-a dus decembrie ca un fulg de zăpadă
şi n-ai mai scris niciun rând
cerul îşi face datoria pe cinste
frumuseţea de afară este enormă
un lemn trosneşte în vatră
mama nu mai „pâine albă coace”
a plecat să ne aducă o făină mai bună
tata nu mai „fluiere ne face”
s-a dus odată după un ram
şi a confundat pădurea cea de pe pământ
cu pădurea cea din ceruri
noi nu mai „zburdăm voios”
ne doare sarea din oase
nu de adânci bătrâneţe
de aduceri aminte
şi cum să „pentru pace, pentru pace
mulţumim frumos”
când în fiece casă mocneşte câte un mic război
în care pe linia întâi e tata
şi tot pe linia întâi e mama
şi doar copiii pacifişti cum sunt
privesc uimiţi cele două armate
dar se pare că nimeni nu mai are nevoie de ei
războiul de această dată e fără capăt
fără învinşi şi fără învingători
câmpul de luptă e casa săracă
atât de tihnită şi paşnică
dacă n-ar curge spre ceruri
fumurile dulci din satele noastre
ai crede că toţi luptătorii demult au murit
s-a dus decembrie ca un fulg de zăpadă
şi iarna-i un steag pentru pace.
(Din volumul Teama de scris)