Salonul Naţional de Carte a păşit în maturitate
Pentru tiparColegii noştri de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Asachi” din Iaşi, instituţia împreună cu care, în 1992, am iniţiat Salonul Naţional de Carte (SNC), organizându-l anual la Chişinău, în luna august, şi la Iaşi, în luna octombrie, au menţionat că actuala ediţie de la Chişinău a importantei manifestări cultural-ştiinţifice a fost cea mai reuşită, opinie susţinută şi de majoritatea editorilor participanţi. Sigur că un plus de prestanţă i-a conferit aniversarea a 170-a a Bibliotecii Naţionale, organizatoarea principală şi amfitrioana lui, suita de acţiuni deosebite consacrate acestei aniversări îmbogăţind programul evenimentului, iar jubileul, la rându-i, a câştigat de pe urma intercalării lui în programul Salonului. Nu mai puţin relevant este şi faptul că SNC, cu această a XI-a ediţie a sa, a păşit, precum s-a spus la inaugurarea lui, pragul maturităţii. Într-adevăr, în cei zece ani de până acum, noi am fost în căutarea unor formule care să satisfacă interesele şi aşteptările tuturor celor implicaţi în organizarea Salonului: ale editorilor, tipografilor, autorilor, bibliotecarilor, difuzorilor de carte, cititorilor. Elementele încercate s-au constituit într-o concepţie aşezată şi consacrată, ceea ce a favorizat conlucrarea eficientă a organizatorilor (Ministerul Culturii, BNRM, Departamentul Cultură al Primăriei municipiului Chişinău, Ministerul Educaţiei, Asociaţia Editorială „Noi”, Compania Teleradio-Moldova, Uniunea Scriitorilor şi Biblioteca „Gh.Asachi”). O contribuţie aparte la desfăşurarea în bune condiţii a acţiunilor au avut-o sponsorii generali ai Salonului, Editura Ştiinţa şi Tipografia Prag-3.
La o recapitulare de ansamblu a manifestărilor din cadrul Salonului, se reţin mai multe momente deosebite. Aş remarca aici participarea cu expoziţii de excepţie a Institutului Goethe (101 cărţi a 101 edituri din Germania), Centrului Educaţional Oxford, Bibliotecii Naţionale a Turciei, Ambasadelor Chinei şi Poloniei. Ca şi în alţi ani, o prezenţă impunătoare au avut editurile membre ale Asociaţiei „Noi”, Societatea de difuzare a cărţii „Pro Noi”, editurile ieşene şi clujene. În total, la Salon a fost prezentată producţia a peste 200 de edituri din 14 ţări, numărul cărţilor expuse atingând cifra de 5000. La expoziţia-târg şi la cele 85 lansări de carte câte s-au produs la Salon, s-au înregistrat circa 10.000 de vizitatori, iar editorii au reuşit să vândă cărţi în valoare de peste o sută mii lei, acesta fiind, deocamdată, ultimul record al Salonului înregistrat la capitolul respectiv.
Ambasada Germaniei ne-a făcut o surpriză, aducând-o la Salon pe tânăra autoare Katharina Hacker, care, după ce a studiat filozofie, istorie şi mozaism la Freiburg şi Ierusalim, vine către cititori cu un volum de proză, şapte istorii în care reia motive ale antichităţii, prezentând situaţii din Metamorfozele lui Ovidiu în corelaţii neaşteptate cu prezentul. Acţiunea culturală cu participarea ei ne-a reamintit de lecturile auctoriale ca formă de prezentare a noilor creaţii, formulă care la noi a cam fost dată uitării.
Ambasada Chinei a donat cititorilor BNRM un lot de carte în valoare de 30.000 de dolari, din el făcând parte titluri de excepţie, în limbile chineză, engleză, franceză şi rusă, enciclopedii, dicţionare enciclopedice, monografii, eseuri care constituie o fereastră spre fascinanta civilizaţie chineză, care, datorită filonului filozofic, se impune tot mai mult în Europa contemporană.
Editura Augusta din Timişoara, cea care acum cinci-şase ani a fost supranumită de mulţi „editură de stat a Basarabiei” pentru faptul de a fi promovat masiv autori de la noi (editurile de stat din Chişinău, la pământ fiind, nu-şi prea onorează această misiune), a rămas credincioasă politicii sale, venind şi în acest an cu numeroase titluri de volume, semnate de autori basarabeni contemporani. Editurile Cartier, Epigraf, Gunivas, graţie flexibilităţii lor în ceea ce priveşte politica preţurilor, au înregistrat cel mai mare număr de vizitatori-cumpărători.
Dacă e să conturăm o imagine generalizată a prestanţei editurilor din Republica Moldova, ar trebui să conchidem că anul acesta a fost, în general, pentru ele unul al manualelor şi dicţionarelor, al valorificării şi punerii în circulaţie a unor importante cărţi ce ţin de istoria noastră, al relansării operei unor scriitori clasici şi contemporani, al unor necesare traduceri din autori străini, al unor apariţii editoriale remarcabile ce ţin de diferite domenii ale ştiinţei. Se află în continuă ascensiune arta cărţii, multe edituri prezentându-se cu tipărituri ce constituie modele de viziune grafică, arhitecturală (design) şi de execuţie poligrafică. Producţia noastră editorială devine tot mai competitivă în plan european şi este net superioară celei prezentate la prima ediţie a Salonului, în 1992.
Astfel că pe an ce trece misiunea juriului devine tot mai dificilă. Şedinţele lui din cadrul ediţiei recente a Salonului au fost mult mai fierbinţi atât din cauza numărului mai mare de nominalizări, cât şi datorită sporirii exigenţelor acestuia.
Editura Ştiinţa, deţinătoarea Marelui Premiu Coresi, s-a făcut remarcată prin faptul că politica sa exprimă un mesaj foarte actual pentru perioada ce o traversăm, acela de a tinde spre o stare de echilibru, spre concordie în relaţiile între etniile conlocuitoare de la noi, neuitând, însă, cumplita „teroare a istoriei” ce s-a abătut peste băştinaşii acestui pământ într-un trecut ce nu poate fi şters din memorie. Ciclul de abecedare scos de editură, câte unul pentru fiecare minoritate etnică de la noi, şi volumul doi al Cărţii memoriei ilustrează elocvent această orientare. În plus, minunata echipă ce s-a constituit acum la Ştiinţa îşi impune rigori superioare în ceea ce priveşte calitatea, marca editurii, pe care le promovează cu insistenţă, iar performanţele n-au întârziat să se producă.
Anul acesta a fost şi unul al repunerii masive în circuitul de valori a scrierilor lui Z.Arbore: Editura Museum a publicat Dicţionarul geografic al Basarabiei, de asemenea a văzut lumina tiparului Istoria Basarabiei din sec. XIX. Aceste lucrări, împreună cu vol. 4 al Basarabiei necunoscute de Iurie Colesnic au fost distinse cu premiul „Cartea Anului”.
Editura Arc, cunoscută la noi şi nu numai, pentru orientarea-i principială de a tipări scrieri originale şi de a valorifica manuscrise, a fost declarată, împreună cu Augusta, Editura Anului, iar premiul „Tipografia Anului” i-a revenit de această dată Tipografiei Centrale.
Marcel Şendrea, un nume ce se impune tot mai mult în grafica de carte, a intrat în posesia premiului „Ilie Gravorul” pentru mai multe cărţi ilustrate de el şi apărute la editura Prut Internaţional. Pentru premiul „Carte de top” s-au făcut cele mai multe nominalizări, deoarece numeroase au fost şi cărţile bune. Până la urmă, alegerea juriului a căzut, la proză, pe romanul de excepţie al lui N. Breban Voinţa de putere (o carte scoasă mai de mult a autorului a intrat în topul celor mai bune zece romane româneşti ale sec. XX) şi pe volumul În căutarea identităţii al lui N. Dabija, o istorie a neamului nostru povestită de un îndrăgostit de ea, tirajul cărţii epuizându-se în câteva zile, aşa încât, la solicitările cititorilor, Editura Litera plănuieşte o reeditare. Horia Zilieru şi Ion Hadârcă sunt deţinătorii premiului pentru poezie, primul fiind prezent la Salon prin volumul Melancolii de vulcan apărut la Junimea, iar celălalt, cu placheta Echipa de îngeri publicată la Editura Cronica din Iaşi.
Ion Ciocanu, participant la mai multe ediţii ale SNC, a obţinut premiul pentru volumul de critică literară Dincolo de literă, tipărit la Augusta. A fost remarcată fecunditatea deosebită a acestui critic literar şi lingvist: în vitrinele Salonului mai erau prezente încă două cărţi noi ale Domniei sale, una scoasă la Editura Scrisul Românesc din Craiova (Limba ca durere şi speranţă) şi alta la Editura Epigraf din Chişinău (Realitatea în cuvânt şi cuvântul în realitate).
La premiul „Pagini de istorie” au fost mai mulţi pretendenţi. Volumul Din istoria Transnistriei, elaborat de un colectiv de autori în frunte cu acad. Demir Dragnev din iniţiativa Societăţii Culturale „Transnistria”, s-a remarcat prin documentare, prin punerea în evidenţă a unor date revelatorii referitoare la istoria pământului de dincolo de Nistru, din cele mai vechi timpuri (când tirageţii şi apoi vlahii trăiau până dincolo de Bug, fiind populaţie majoritară) până la 1944. Cartea e un reper irefutabil în combaterea numeroaselor publicaţii tendenţioase şi şovine în care sunt arătaţi ca băştinaşi ai acelor locuri cu totul alte etnii decât românii moldoveni. Acelaşi premiu le-a fost acordat lui Vlad Chiriac şi lui Ştefan Lupan pentru traducerea şi îngrijirea volumului Împăcarea bisericii ortodoxe de Petru Movilă, apărut într-o ţinută grafică de excepţie la Editura Polirom din Iaşi, în premieră absolută în spaţiul culturii româneşti.
Scriitorul Nicolae Rusu, prezent la Salon cu noul volum de proză Marginea lumii (Augusta, 2002), şi prozatorul izraelit Shaul Carmel, originar din România, autor al cărţii Deocamdată, viaţa (Junimea, 2002) au fost distinşi cu premiul Uniunii Scriitorilor.
Două din numeroasele manuale expuse, unul de matematică pentru clasa a X-a (Editura Prut Internaţional) şi altul de limbă engleză (Editura Arc) au fost premiate de către Ministerul Educaţiei. Echipa Arc a mai luat un premiu pentru cea mai bună carte tradusă (Moldovenii de Charles King), Cartier-ul şi Prut Internaţional şi-au păstrat faima de editori ai celor mai frumoase colecţii, obţinând premiul corespunzător, iar premiile speciale le-au revenit Luciei Olaru Nenati (pentru caseta Eminescu: de la muzica poeziei la poezia muzicii, Editura Geea, 2002), lui Nicolae Georgescu pentru volumul de exegeză Moartea antumă a lui Eminescu (Cartier, 2002) şi Editurii Epigraf pentru volumele Cântece populare găgăuze şi Cântece şi dansuri ţigăneşti. Editura Gunivas a luat premiul Bibliotecii Naţionale pentru Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, ediţie fundamentală, revăzută şi completată în colaborare cu Institutul „A. Philippide“ din Iaşi.
La cea de-a 170-a aniversare a sa, şi Biblioteca Naţională a realizat un amplu proiect editorial. S-au făcut remarcate primele două volume din colecţia Basarabenii în lume (alcătuită şi îngrijită de Raisa Melnic), monografia Bibliotecile Basarabiei şi ale Transnistriei şi conştiinţa de comunitate de Nina Negru, editată în colecţia „Clio şi Biblon”; cartea Claudiei Slutu-Grama Prin Galaxia Biblos, primul număr al noii publicaţii periodice a Bibliotecii, anuarului Imaginea Republicii Moldova în străinătate, un calendar de lux pe anul 2003 cu imaginile unor hărţi vechi din colecţiile BNRM ş.a.
De o deosebită audienţă şi preţuire s-au bucurat acţiunile cultural-ştiinţifice consacrate jubileului Bibliotecii noastre, dintre care am remarca şedinţa Consiliului Ştiinţific al instituţiei; Forumul Internaţional „Bibliotecile naţionale în condiţiile globalizării informaţiei şi ale noilor tehnologii”; rediviva clădirii din str. 31 august, nr. 78 (actualul bloc nr. 2 al BNRM – situl „Alexie Mateevici”), care a inclus un Te-Deum, inaugurarea Galeriei personalităţilor legate de istoria edificiului, acestea constituind, precum s-a văzut, floarea intelectualităţii basarabene din două secole, şi un simpozion ştiinţific consacrat istoriei clădirii. Între manifestările importante am aminti, de asemenea, şedinţa polipticului cultural-istoric şi ştiinţific „Basarabenii în lume”, întâlnirea cu sexagenarul Mihai Cimpoi în cadrul clubului literar „Mioriţa”, fondat de Domnia sa cu mulţi ani în urmă, şedinţă la care, între altele, distinsul nostru academician a declarat că din această toamnă revine la „Mioriţa” în calitate de conducător şi organizator, pentru a-i da o nouă viaţă şi o ţinută, cum a stăruit să remarce dumnealui, modernizată; expoziţiile de pictură ale Cezarei Colesnic şi Valentinei Brâncoveanu; plein air-ul sculptural consacrat aniversării BN ş.a.
În acest an jubiliar , activitatea BNRM şi a Salonului Naţional de Carte s-au aflat sub semnul cubului. De la un excelent signet al BN, executat cu ani în urmă de Isai Cârmu, graficianul nostru actual, Dragoş Popa Miu a ajuns la imaginea unui cub, ale cărui faţete conţin câte un signet BN. Ideea de cub este străveche, ea semnificând, în primul rând, împlinire în timp şi spaţiu. Nichita Stănescu a îmbogăţit-o cu noi sensuri relative la perfecţiunea vie, mişcătoare, ce-şi are întruchiparea în cub, simbol ce reprezintă devenirea reală, dar şi virtualitatea.
În zilele aniversării BNRM şi ale SNC cubul BN a devenit, şi va fi în continuare, un totem al nostru, întruchipând, într-o sublimare sacră, spiritul generaţiilor de bibliotecari ce au muncit în această instituţie timp de şaptesprezece decenii, îngerul nostru ocrotitor, izvorul de energii proaspete, deschizătorul porţii viitorului. Aşa să ne ajute Dumnezeu.