Poem nescris
Pentru tiparniciodată nu vei şti
cât din oasele
carnea
sângele
şi respiraţia mea
a fost sevă
pentru acest poem
nescris
Vis alb
m-am cuibărit de-o viaţă
în această bibliotecă albă
cu poliţe de gheaţă
pe care cărţile
(din care
gonite de mucegai
au evadat toate literele)
stau la linia albă a inocenţei
şi aşteaptă să vină cuvinte albe
să le cucerească
stau în acest templu
cu aer livresc
flămândă de alb
prinsă în lanţurile albe ale libertăţii
şi admir croncănitul ciorilor albe
ele scapă peste mine cuvinte-poliedre
înfăşate în foile albe imaculate ale acestei cărţi
Fără ecou
ce-ţi pasă ţie de curcubeu
(nici măcar nu-l observi)
ei şi ce dacă a venit o altă zi
oricum stai în fotoliul tău
(foarte dependent de legea lui Hooke)
e comod să priveşti stând în fotoliu
ştirile de ultimă oră
să auzi ce se face
în lume
în ţară
în Cluj
în piaţa Avram Iancu
să auzi cum unii protestează
împotriva introducerii limbii ruse
în şcolile RM ca limbă obligatorie de studiu
te adânceşti şi mai comod în fotoliul
ce-ţi poartă izul de indiferenţă
apeşi pe butonul stop
al telecomandei
chiar dacă şi
Eminescu vrea să creadă
că eşti român şi punctum
nu e suficient doar
să te naşti român
mai trebuie să şi fii
săru’mâna doamnă
NU-MI PASĂ MIE
de fapt venisem pentru un dialog
Joyeuses fêtes
o cină romantică cu o lumânare
flacăra - limbă de viperă
lumânarea îşi varsă vulcanic
lava de parafină
peste zidurile cetăţii
în stare de asediu
mişcare brawniană
parafină topită
curgere în sus spre lumină
transcendenţă
cap-coadă
coadă-cap
daoism gata să pape capul
sau/şi coada cu tot cu
papucii pe care ai putea
să i-i dai cuiva
ca desert
la o cină romantică
Remiză
zici să facem o partiduţă …
de şah
nu impun culoarea figurilor
de joc
oricum ştiu că preferi blondele
în fond
spui că nu contează culoarea
se poate schimba
năravul rămâne
de fapt cine câştigă contează
sau poate
e mai important jocul
eşti bun?
ştii strategii de joc?
eu?
eu nu ştiu
dacă ştiu
dar simt
că regele e pe moarte
fac o mutare
şah şi mat
sunt în pielea reginei
schimbarea decorului
eşti ok?
şi eu
pentru o remiză
să vii la cascada de pe Someş
să vezi cum apa trece
pietrele rămân verzi
şi la moara timpului
se macină secundele