O altă ordine a lucrurilor
Pentru tiparJULIO CORTÁZAR
(1914-1984)
... Era omul cel mai înalt posibil, cu o expresie a feţei de copil pervers, îmbrăcat într-un mantou enorm, care semăna mai mult cu un anteriu de văduv; ochii lui erau atât de imenşi, că păreau a fi ai unui tăurean, şi atât de piezişi, că i-ai fi confundat cu ochii diavolului, dacă nu ar fi fost supuşi pe deplin inimii.
Gabriel Garcia Marquez
Este argentinian de origine. La fel ca mentorul şi confratele său, Jorge Luis Borges, şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii în străinătate, dar şi-a iubit Patria cu toată inima.
Ne-a lăsat Câştigurile şi Şotronul – romane care vor rezista încercărilor timpului.
Cu adevărat această viaţă a lui Julio Cortázar a fost un şotron, iar pietricica lovită de el a trecut prin toate pătratele, lăsând urme adânci în fiecare dintre ele. Bestiarul, Sfârşitul jocului, Armele secrete, Toate focurile, Focul, Feţele medaliei şi alte cărţi de povestiri şi nuvele îi stau drept mărturie, or Julio Cortázar prin imaginaţia sa, prin viziunea neobişnuită şi prin frumuseţea stilului captivant a ştiut ca nimeni altul să integreze realul cu fantasticul într-o viziune dramatică a omului modern.
Realitatea din povestirile lui Julio Cortázar nu este simplă, nici convenţională, fiindcă zicerea lui poartă harul surprizei şi al neobişnuitului. Eroii lui se opun realismului fals, care constă în a crede că toate fenomenele pot fi descrise şi explicate prin optimismul ştiinţific şi filosofic din secolul al XVIII-lea. În opera lui descoperim o cu totul altă dimensiune, în care realul şi fantasticul sunt nişte atribute necesare ale lucrurilor, nişte trăsături importante care le definesc pe acestea. În unul dintre numeroasele interviuri acordate de Argentinianul iubit de toată lumea, Julio Cortázar mărturiseşte: „În cazul meu, faptul de a bănui o altă ordine a lucrurilor, mai tăinuită şi mai puţin cunoscută, plus descoperirea lui Alfred Jarry*, pentru care cea mai verosimilă investigaţie a adevărului nu constă în legi, ci în excepţia de la aceste legi, au fost unele din principiile de orientare întru căutarea mea şi a unei literaturi pe marginea acestui realism mult prea ingenuu”.
Drept cheie pentru o înţelegere mai profundă a operei acestui mare scriitor ne poate servi ideea dintr-o cugetare superbă a lui Stevenson: „Orice viaţă, care nu este strict mecanică, se ţese din două fire: să cauţi pasărea şi s-o asculţi”.
* Scriitor francez, precursor al literaturii absurdului. Capodopera lui literară „Ubu rege” este un amestec de cinism şi ingenuitate, de adevăr şi mistificare (n.t.).