Un manual în care tradiţia este în armonie cu modernitatea
Pentru tiparManualul de limba şi literatura română elaborat de Maria Hadârcă, Nicolae Dabija şi Sofia Bolduratu (Editura “Litera”, Chişinău, 2001), ca şi orice aventură editorial-didactică din această perioadă a tranziţiilor şi transformărilor, este, de fapt, un experiment, o încercare de a sincroniza şcoala noastră cu fenomenul instructiv european. În acelaşi timp este o tentativă de a contribui la asanarea în perspectivă (dar, întrucâtva, şi operativă) a mediului nostru lingvistic afectat de consecinţele unui bilingvism macaronic, iar pe de altă parte, de a menţine literatura la nivelul de valoare spirituală în condiţiile uneori derutante ale dominaţiei audio-vizualului nivelator de conştiinţe şi a Internetului care, utilizat la nivel adolescentin, globalizează mediocritatea şi utilitarismul oarecum primitiv. Este un obiectiv complex, pe cât de ambiţios, pe atât de necesar în contextul schimbării dinamice şi permanente care marchează societatea modernă. Structura şi conţinutul manualului, însă, sunt adecvate acestui obiectiv şi favorizează dacă nu cucerirea lui imediată, atunci, cel puţin, un progres substanţial în direcţia menţionată.
Materialul este axat pe 14 texte reprezentative pentru diverse sectoare ale literaturii: clasicii din secolul XIX (Eminescu, Alecsandri, Donici), cei din secolul XX (Arghezi, Topârceanu, Geo Bogza, Fănuş Neagu), cei din Republica Moldova (Grigore Vieru, Leonida Lari), cei ai literaturii pentru copii sau prezenţi cu texte evocând copilăria (Emil Gârleanu, Ionel Teodoreanu, Mircea Eliade şi Antoine de Saint-Exupery), ultimii doi fiind şi reprezentanţi ai literaturii şi culturii mondiale.
Aceste texte sunt comprehensibile pentru vârsta respectivă şi totodată conţin noţiuni şi realităţi inedite pentru copilul modern, evocând copilăria altor epoci, ceea ce, pe de o parte, completează cunoştinţele însuşite la lecţiile de istorie cu detaliile vieţii cotidiene, iar pe de alta explorează şi straturi lexicale care, deşi nu sunt uzuale, constituie un apanaj inalienabil al omului cult. În general, completarea şi folosirea permanentă a lexicului este o preocupare importantă a manualului – multiplele exerciţii îmbogăţesc bagajul lexical, mobilizează resursele de sinonime, antonime şi ale altor compartimente ale arsenalului de mijloace expresive. Acestea sunt utilizate în compunerile propuse în cadrul aceleiaşi arii tematice, sau chiar al unei arii extinse, în care fantezia elevului îşi încearcă forţele.
Pe acelaşi text literar sunt axate şi exerciţiile gramaticale, astfel încât fiecare temă se constituie într-un microunivers literar-lingvistic în care elevul asimilează cunoştinţele într-un proces în care lecţia este îmbinată cu jocul. În acelaşi timp şi pedagogul are libertatea de a-şi face scenariul lecţiei şi de a-l regiza în funcţie de circumstanţele concrete şi posibilităţile pe care le oferă elevii. Prin această abandonare a dogmatismului de odinioară în favoarea prezentării sugestive a materialului şi a colaborării creatoare dintre manual, pedagog şi elev, acest manual se situează la cota exigenţelor modernităţii care preconizează gândirea liberă şi dialogul dezinvolt.
Toate acestea sunt completate de prezentarea grafică realizată cu gust, în care schemele geometrice şi ilustraţiile scot în relief valenţele textului şi catalizează procesul de însuşire a materialului.
În felul acesta pedagogii-lingvişti dotaţi cu acest manual au intrat în mileniul trei echipaţi cu toate cele necesare pentru a înfrunta provocarea modernităţii, păstrând în acelaşi timp ceea ce merită păstrat din moştenirea tradiţiei culturale.