Încă un dicţionar român-rus!
Pentru tiparDeşi am dori să credem că pe această palmă de pământ, numită în ultimul timp Republica Moldova, limba română a revenit în drepturile ei, debarasându-se de statutul unei limbi în care doar se fac traduceri, lucrurile nu stau chiar aşa, cu atât mai mult cu cât se constată o integrare tot mai intensă a popoarelor (în domeniile cultural, politic şi economic), ajungându-se până la globalizare, fapt care conduce în mod implicit la o colaborare a limbilor şi, evident, la interferenţa lor. Iar persoanele care comunică în două sau chiar în mai multe limbi sunt nevoite să apeleze la dicţionare, acestea devenindu-le instrumente şi chiar prieteni de nedespărţit.
O lucrare lexicografică, apărută recent la editura Cartier, este dicţionarul român-rus alcătuit de Teodor Cotelnic, doctor habilitat în filologie, şi Ion Zaporojan, doctor în filologie, cu un registru de 39 mii de cuvinte din uzul general şi termeni din cele mai diverse domenii. Adresându-se publicului larg, dar mai ales alolingvilor care doresc să însuşească româna sau să traducă anumite mesaje, lucrarea constituie o adevărată punte de legătură între cele două limbi, oferindu-le un ajutor real oamenilor de afaceri, funcţionarilor de stat, tineretului studios şi tuturor acelor care se confruntă cu probleme de traducere. Dicţionarul este mai mult decât un ghid pentru turişti sau pentru începători, iar volumul său nu prea mare permite a fi purtat la şcoală, permanent la îndemâna elevului.
În general, aproape toate dicţionarele au un caracter compilativ şi numai în rare cazuri unii autori reuşesc într-o măsură mai mică sau mai mare să confere acestor lucrări lexicografice originalitate şi prospeţime. în acest sens, lucrarea prezentată este originală prin faptul că include în registru pentru prima dată o serie de unități lexicale. Prezenţa unor cuvinte din fondul lexical de bază, cum ar fi mamă, pâine, casă, al căror înţeles e destul de cunoscut atât românilor, cât şi alolingvilor, ne face să credem că lucrarea e destinată tuturor, inclusiv persoanelor care fac primii paşi în cunoaşterea limbii române. Totuşi, dicţionarul e adresat chiar şi celor mai pretenţioşi solicitanţi, având în registru multe neologisme care se întâlnesc în Basarabia doar în texte de cultură şi critică literară: narcisism, exuberant, pueril, promiscuitate, fatidic, indecenţă etc. Pe de altă parte, registrul nu cuprinde unele cuvinte sau locuţiuni mai vechi sau cu totul noi, dar necesare fiecărui intelectual: în detaliu, ludic, citadin etc.
Într-o asemenea lucrare de proporţii relativ reduse par de prisos unele cuvinte cum ar fi pită (învechit şi regional), pitac (învechit), lăcovişte (regional).
Dicţionarul ar fi avut de câştigat dacă autorii ar fi ţinut cont de unele probleme frecvente şi specifice arealului basarabean, cauzate de contactul permanent al celor două limbi. Bunăoară, în Basarabia poți auzi la tot pasul expresia pâine sură, de aceea la cuvântul-titlu pâine trebuia să se dea numaidecât şi sintagmele pâine integrală, pâine intermediară cu traducerea respectivă серый хлеб. O altă sugestie: cuvântul detaliu se traduce nu numai prin деталь (care se asociază în primul rând cu un detaliu tehnic), dar şi prin подробность.
Prezentat într-o haină grafică elegantă, dicţionarul face impresie frumoasă, chiar dacă editura Cartier şi-a pus pe copertă numele tocmai de două ori (sus şi jos), marginalizându-i pe autori. Numele lor apare pe reversul unei foi pe care n-o vede nimeni.
Merită un deosebit cuvânt de laudă şi Valentin Guţu, Pavel Balmuş şi Emilian Galaicu-Păun, care au avut grijă de corectitudinea cărţii.