Valenţele învăţământului formativ
Pentru tiparOnorată asistenţă, onorat prezidiu, select auditoriu!
Voi începe prin a reconsidera o performanţă a profesorilor, părinţilor şi copiilor angajaţi în şcoala din Republica Moldova care, de mulţi ani deja, au realizat că etnonimul adevărat al locuitorilor acestui teritoriu dintre Prut şi Nistru este român, iar denumirea corectă a limbii pe care o vorbesc este limba română.
Regretabil este însă că, la ora actuală, unii diriguitori, din rea-voinţă şi lipsă de documentare, folosesc pe scena politică, unde se pune în joc opinia neavizată a poporului, un subdialect, ceea ce contravine adevărului ştiinţific şi istoric.
Astfel, se ignorează tratarea ştiinţifică a problemei şi opinia competentă a intelectualităţii. este foarte important să se revină la articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova pentru a-l reformula în corespundere cu adevărul ştiinţific.
Limba română, ca disciplină şcolară, este predată, în contextul celorlalte materii, la nivel de ştiinţă. Şi, în condiţiile noii politici curriculare, ce solicită o colaborare deschisă, o interferenţă între şcoală şi societate, pentru realizarea cu succes a procesului educaţional, este oportun să menţionăm că în societate mai persistă politica de rusificare. Acest fapt creează, în mod direct, dificultăţi serioase în menţinerea condiţiei de întâietate a limbii şi literaturii române printre celelalte discipline şcolare.
Noul curriculum propune o viziune ştiinţifică asupra conceptului de limba şi literatura română, având o perspectivă funcţională şi, precum adeveresc probele de evaluare, este acceptat de toţi factorii interesaţi: elevi, părinţi, profesori. Conceptul este modern şi corespunde orizontului de aşteptare al elevului, pentru că este axat pe valori, evaluându-le pe cele general-umane şi naţionale, etice şi estetice.
implementarea noii concepţii este anevoioasă, dată fiind complexitatea ei inerentă, dar şi existenţa unor cauze obiective. Apreciem în mod deosebit efortul entuziast al profesorului, care, cu multă râvnă şi vocaţie, a însuşit formula noului model didactic, conturându-şi, fiecare-n parte, specificul unui comportament pedagogic eficient. Un rol important în această privinţă revine aplicării noilor tehnologii educaţionale. Acesta este însă parcursul individual al profesorilor. pronosticarea unui succes al politicii educaţionale se poate face numai dacă societatea şi, în primul rând, factorii de decizie îşi vor da concursul, asigurând celelalte demersuri curriculare: perspectiva socializării, pregătirea la un nivel susţinut a cadrelor apte să realizeze demersul educaţional, asigurarea inventarului didactic modern şi suficient, publicarea întregului set de materiale didactice şi, fireşte, condiţia sine qua non a activităţii unui profesor – salarizarea din care şi-ar achiziţiona materialul didactic propriu, noutăţile editoriale etc.
Din moment ce ne dorim încă o şansă pentru prezent şi viitor, şi forul actual este o pledoarie în acest sens, trebuie să demonstrăm că o societate, când se referă la problema educaţiei, nu are dreptul să invoce motive de sărăcie, imposibilitate şi trenaj. Or, condiţia profesorului reflectă şansele, dar şi consecinţele dramatice pe care le trăim şi care se pot agrava, dacă nu vom reconsidera, în primul rând, valoarea profesorului de limba şi literatura română, care trebuie să fie un exemplu de patriotism în vorbă şi în faptă, expresia legământului cu idealurile naţionale şi universale.