Un sociolect în condiţii glotice basarabene
Pentru tiparOrice limbă naţională are mai multe aspecte, care sunt determinate de diverşi factori, cum ar fi timpul, locul, scopul comunicării, nivelul intelectual al vorbitorilor şi multe alte circumstanţe ce condiţionează alegerea unei anumite forme de exprimare. Pornind de la aceşti factori, orice mesaj, practic, poate fi redat în moduri diferite, vorbitorul având posibilitatea să varieze şi să aleagă mijloacele de exprimare în funcţie de scopul urmărit şi de împrejurările în care se află: una şi aceeaşi persoană va vorbi într-un fel într-o şedinţă oficială şi în cu totul alt fel la o întâlnire cu prietenii, aflându-se, de exemplu, la pescuit. În primul caz discursul va fi net influenţat de forma scrisă şi de rigorile normelor limbii literare, iar în cel de al doilea, alegerea va fi determinată de caracterul oral, de lipsa unor “constrângeri academice” şi de obişnuinţa de vorbire a membrilor grupului.
Comunicarea orală în cadrul diferitelor grupuri formate, neoficial, după anumite criterii – de exemplu, profesie, vârstă, sex, interese, origine socială, provenienţă teritorială ş.a. – capătă particularităţi distincte, ce denotă trăsăturile mai pregnante ale grupului. Astfel de variante specifice de vorbire/comunicare constituie obiectul sociolingvisticii, ramură a lingvisticii ce studiază “uzul social al limbii, relaţiile dintre limbă, cultură şi societate; variaţia, în acelaşi timp, a fenomenelor lingvistice şi sociale şi, în primul rând, conflictele între limbile culturale sau între graiurile populare; comportamentul comunicativ al indivizilor în societate, bilingvismul, dialectele teritoriale şi sociale” [Constantinescu-Dobridor Gh., p.295].
Fiind o disciplină ştiinţifică relativ nouă, al cărei obiect şi ale cărei metode sunt încă în curs de elaborare şi sistematizare, sociolingvistica încearcă să stabilească mai precis şi mai sistematic legătura dintre limbă şi societate, prin cercetări directe asupra variaţiilor produse în limbaj de factori sociali, ca profesiunile, contactul celor de la ţară cu mediul urban, varietăţile provocate în limbaj de ridicarea nivelului de cultură [Macrea D., p.14], dar şi de nivelul scăzut al culturii generale, de influenţele aloglote. Graiurile teritoriale tradiţionale, cu specificul lor de conservare a unor trăsături vernaculare, sunt concurate în prezent de alte forme de vorbire/comunicare, cu trăsături bine pronunţate, dar într-un anumit fel opuse graiurilor. Acestea sunt sociolectele, numite şi dialecte sociale sau chiar dialecte urbane, care se disting prin trăsături diferenţiate faţă de cele ale graiurilor, cum ar fi mediul în care se manifestă (preponderent urban, faţă de cel rural specific graiurilor) influenţele aloglote (care în Basarabia se manifestă, mai ales, în lexic şi pronunţie), nivelul de studii al vorbitorilor (cu precădere studii medii) etc.
Ca punct de plecare poate fi adoptat şi termenul de varietate, propus de unii cercetători ca desemnare neutră, indicând orice “tip de limbă”, deoarece idiolectul denumeşte varietăţi individuale, dialectul – varietăţi regionale, iar sociolectul – varietăţi sociale [a se vedea: Ionescu-Ruxăndoiu L., Chiţoran D.].
În cadrul comunicării se mai disting şi alte elemente care contribuie la codificarea şi decodificarea corectă a mesajelor, în special în cadrul sociolectului, aceste elemente fiind situaţia de comunicare (care generează variante situaţionale de mesaje), contextul situaţional (care se manifestă în diverse registre specifice). De altfel, învăţarea unei limbi străine presupune şi însuşirea diverselor ei registre – cotidian, familiar, semioficial, “de stradă” (transport public, magazine” etc.). Influenţa pe care o exercită condiţiile şi situaţia comunicării asupra formei enunţului/textului este un factor foarte important; de aceea se constată existenţa unor enunţuri/texte corecte din punct de vedere gramatical, dar incorecte/nepotrivite din punctul de vedere al situaţiei de comunicare. În cadrul societăţilor diglosice, cum este cea din Republica Moldova, influenţele aloglote pot penetra toate domeniile care stau la baza aptitudinilor de vorbire.
Variantele de comunicare cu puternice trăsături de sociolect sunt, în special, jargoanele tinerilor, care, în dorinţa de a se distinge şi chiar de a epata, recurg foarte des la modificări ale limbajului obişnuit, adăugând mesajului un surplus de pitoresc şi ludic. Jargonul tinerilor este un aspect omniprezent în toate limbile, dar trăsăturile concrete ale fiecărui tip de limbaj nu pot fi stabilite cu exactitate, deoarece ele se schimbă foarte repede, odată cu generaţiile care se perindă. Tinerii totdeauna au manifestat preferinţă pentru anumite forme de exprimare orală, considerate mai “prestigioase”, “la modă”, în special în diverse grupuri, constituite, de exemplu, din studenţi, sportivi, turişti, suporteri, fani ai muzicii moderne ş.a., care folosesc o serie de clişee şi forme cu caracter de jargon sau argou specific.
În limba română există, de asemenea, un jargon al studenţilor, de exemplu, cu elemente lexicale specifice, neînţelese de alţi vorbitori, cum ar fi a boboci (a repeta anul I), a se camufla (a face fiţuici), fă paşi (nu mă plictisi, du-te!) etc., ori mesaje care pot fi deduse numai din situaţia de comunicare, ca în exemplul:
– Cum a fost? – este întrebat un student care iese de la examen.
– Ca între popi... (în “traducere”: “Când mi-a pus profesorul întrebarea, mi-am făcut cruce. Când am răspuns, şi-a făcut profesorul cruce”) [Irimia D., p.122-123]
În spaţiul postsovietic, jargonul, de exemplu al celor tineri, se bazează, în fond, pe limba rusă, în care există o puternică opoziţie între varianta oficială şi cea neoficială de comunicare, ultima fiind agreată mult de tineri, care dau preferinţă comunicării aşa-zise neformale. În mediul studenţesc – de exemplu, la Universitatea din Kiev – tinerii apelează frecvent la astfel de denumiri ca “zamok” (“zam. decana” – prodecan), “kosteak” (“costi” – os, pentru sala de anatomie), “zaşcita travki ot kozeavki” (“zaşcita rastenii” – protecţia plantelor) ş.a. Şi în Republica Moldova sunt utilizate elemente similare de origine rusă, iar cele citate mai sus pentru limba română nu sunt cunoscute şi nu au circulaţie în mediul studenţesc basarabean. Asemenea forme periferice ale limbii, cum ar fi jargonul şi argoul în Basarabia, sunt constituite, în fond, din elemente ruseşti, începând cu denumiri relativ răspândite, cum ar fi “krutoi” (despre un tip dur), “krâşa” (protecţie, pilă), “bazar” (vorbă), “karoce” (cuvânt incident – mai în scurt), “blin” (înjurătură cu sensul “drăcie!”), “bombă” (fiţuică), “tacika” (maşină) şi terminând cu injuriile şi sudalmele. Această preferinţă pentru lexicul argotic rusesc nu este specifică chiar numai celor din spaţiul postsovietic. Demult s-a constatat că, de exemplu, în porturile japoneze marinarii şi lucrătorii portuari locali folosesc numai înjurături ruseşti sau engleze, considerându-le, probabil, mai expresive şi mai “comode”, deoarece în limba japoneză nici măcar nu există modul imperativ, care apare în majoritatea imprecaţiilor (în special forma du-te).
În felul acesta, la nivel de grup, în cadrul sociolectului, mesajul capătă mai multe particularităţi specifice, decât le-ar avea în limbajul standard. În spaţiul glotic basarabean există forme ale limbii care pot fi considerate sociolecte.
Unul dintre ele este utilizat într-un grup social distinct de tineri, de obicei neîncadraţi în vreo instituţie de învăţământ, care au relaţii constante cu vorbitorii de limba rusă, cu realităţile ruseşti şi sunt încadraţi în muncă fie ocazional, fie sezonier. Ei vorbesc preponderent “moldoveneşte”, cunosc relativ bine limba rusă, din care utilizează foarte multe clişee şi forme uzuale şi sunt adepţii unei “arte de consum” de sorginte tot rusească. Unii au o atitudine ostilă sau vădit duşmănoasă faţă de limba română literară, pe care o înţeleg şi o identifică cu uşurinţă, dar nu o utilizează, ci, din contra, o persiflează.
Mulţi dintre ei (în special cei cu mai puţină şcoală) nu conştientizează deficienţele propriei vorbiri, şi se exprimă într-un “limbaj macaronic”, care de multe ori a fost criticat şi persiflat, atât de lingvişti, cât şi de ziarişti. Pentru a prezenta această realitate „inedită” a fost realizată emisiunea “Grăieşte moldovineşte” difuzată la postul “Radio d’Or”, în anul 2000, în lunile mai-august, şi care prezintă un tip de sociolect basarabean încărcat de rusisme, elemente de jargon, aspecte specifice exprimării dialectale etc. Este un sociolect al tinerilor care se încadrează în comunicarea neformală, lucru sugerat şi de numele prezentatorilor – Gheorghe Slobod şi Ionică Drapel – precum şi de tematica abordată interactiv: “săx” (sex), “libovi” (dragoste), “pivă” (bere) etc.
Ca mostră poate servi un fragment ce prezintă horoscopul săptămânii, în care s-au concentrat toate trăsăturile sociolectului, care se manifestă în vorbire. Se cere menţionat faptul că la începutul emisiunii autorii atenţionau: “Chiar dacă următoarea emisiune este periculoasă pentru moralul dumneavoastră, nu schimbaţi frecvenţa; obişnuinţa prevalează dorinţa de a dormi”, iar în anumite pauze se anunţa: “Există boli ce sunt remediate doar prin acutizarea lor”. Astfel, autorii dădeau de înţeles că tratează acest mod de vorbire ca pe o boală şi încearcă să-i facă atenţi pe ascultători la pericolul pe care îl prezintă.
Horoscopul în prezentarea emisiunii „Grăieşte moldovineşte” sună astfel:
“Karoci, la noi az, la peridacia “Grăieşte moldovineşte” e goroskop şî eu peredaiesk vazduşnâi lu malaia. Na. Goroskopu la noi la radzio.
– Aişi ca întodeauna peridacia “Grăieşte moldovineşte”, şia mai kancretnaia peridaci. Eu am sî vă zâc şi aşţeptaţ sî vă zâc, adicî şi spun zviozdurile pi zâua di mâni. Prima zviozdocikî din goroscopu nostru îs berbeşii.
Az a sâ întraţ într-un period cari a sî vă aducî balişiie peremenî şi pozitivnâie în jâtuha ’nievoastrî şî sentimentalinâie. Dacî aveţ copchii apî sî aşţeptaţ nişţe surprizuri priiatnâie di la dânşâi. La aniazî maţincî a sî grăiţ cu un drug.
Tăuraşâi. Înşercaţ sî nu aveţ vstreciuri cu gosudarstvenâie ucirijdeniia. Dacî asta-i nivozmojno faşiţ o delî dobraia. La lucru a sî şiii şeva nijdanaie. A sî şii mai mult o komandirofkî di biznis, dicât di plăşeri. Sfătuiţî-vă cu partnioru jâznenâi şî luaţ reşenii numa după şi a sî vă gândiţ la tăti vozmojnostiurili.
Raşii. Chiar dacî Venus a sî iasî din znaku ’nievoastră, nu trebu sâ crediţ cî a sî şiţ bezvalşebnâi. A sâ şiţ tucma cum trebu sî şiţ. În şelilanti săptămâni a sî vă gândiţ la delî mai mult şî oleacî mai mult la başli. Poaţi sî creascî şansurili sî aveţ un budjăt mai mari. Budjătu nişodatî nu strâcî nastroieniia.
Leuţâi. Înşepând di dimineaţî, când Venus a sî întri în sămnu ’nievoastră, a sî va gândiţ la liţoul ’nievoastră. Asta însamnî, kstati, cî a sî vă tragî la magazinuri ori la salonurli di parihmaherskaia şî parfumernâie, nu nivajna. Glavna c-o sî vă tragî, da nu sî ştiii di şi.
Feşioarili. Az a sî auzâţ dispri o problemî di zdaroviie la unu din radaşi, maţincî a lu mama, ori a sî faşiţ abraşeniie pintru ca sî ajiutaţ un cilen di semiia sî sî ducî la consulitaţâii. Bolişă, dacî aveţ problemi cu inima az, tăt şi sî poaţi, a sî li reşâţ savsem nijdana.
Balanţîli. Az a sî şiii pintru ’nievoastră o zî în cari a sî şiii ghini sî vă gândiţ la blijnii, maţincî a sî faşiţ un vizit ori a sî primiţ o novosti di la unu din semiia şî atnaşăniia cu copchiii, dacî-i aveţ, a sî şii bunî.
Scorpionciki. Şineva din semiia a sî vă cauţi az, poaţi ca sî vă zâcî cî a reşât pintru ’nievoastră o problemî ori poaţi sî vă facî un padarak. Tăt şi sî poaţi ca sî şiii vorba di o malenikaie sumi di başli ori di-un obiect pi cari-l vreţ.
Săgetătorciki. Tăt şi sî poaţi az a sî vă sâmţâţ cu mai multî ănărghiie ca mai înainti. Din şi în şi mai multi ciustvuri, maţincă cî trebu sî nu mai şiţ atâta sângur şî sî vorghiţ cu oaminii mai mult or mai puţân blizkiie. Pi di altî parti, az îs buni s liuboi tociki zreniia şî drumurili scurti, karoci după aniazî a sî puteţ faşi o karotcaie hojdeniie v gosti.
Capricornii. Măcar cî în pervaia palavina zâlii n-a sî sî priniascî nicî cu tusofşili, da chiar şî mai mult sî poaţi sî vă sâmţâţ oleacî ustalâi di tăti după şeli întâmplati. După şiasurili anezâi a sî priniţ o novosti bunî. Asta ari atnaşăniii la nişti başli pi cari trebu sî li priniţ di la o rabotî mai vechi or poaţi a sî vă întoarcî şineva zadoljnostiu.
Vodoleiciki. S tociki zreniia profesionalinaia şî finansovaia maţincî zâua di az a sî şiii lişâtî di sobâtii pintru ’nievoastră. Pi planuri di ciustvuri sentimentalinâie în săptămânili şi-o sî vinî a sî aibî nişti perimenî. Pi la aniazî vozmojna o vstreci nezaplanirovanaia cu un drug.
Râbşili. Tăt şi sî poaţi cî az a sî şiţ vânujdenâi sî faşiţ câtiva şiasuri dapalnitelinâie în lucru, nu atkazuiţi, di-atâta c-a s-aveţ vozmojnostia sî aveţ un şans di a reşî neabâcina nişti bazaruri în cari trebu sî aveţ numaidicât voobrojăniii. Reşăniia ’nievoastră a sî-l prikalească pi şef.
Atâta au zâs zviozdurile. Puţân, da kankretna. Aşa cî slidiţ. Vă las în kampania paţanilor mei şî vă zâc ca-ntodeauna un sentimentalinâi şî manumentalinâi poka.
Pentru acest sociolect al tinerilor este caracteristică:
– prezenţa masivă a barbarismelor;
– pronunţia ostentativ dialectală moldovenească;
– prevalarea în intonaţie a multor interjecţii, apelative, lungiri de vocale din limba rusă.
– se observă pronunţarea lungă a vocalelor „ă” şi „i”, ca suport expresiv, pentru a reda admiraţia, uimirea, consternarea: vă-hă-hăăă, băi-i.
Unele lucruri sunt vădit exagerate de autori, în special aglomerarea mare de rusisme, cum ar fi „pervaia palavina zâlii”, „o problemî di zdaroviii” ş.a., însă, practic, toate barbarismele plasate în dialoguri se întâlnesc în limbajul vorbit, în exprimarea neîngrijită şi acest „stil popular” este uşor recunoscut şi decodificat de basarabeni. Mulţi au ascultat emisiunea respectivă doar pentru a se distra, deşi se pare că nu toţi percepeau intenţia, în fond nobilă, a prezentatorilor de a lua în derâdere un asemenea mod de comunicare.
În planul expresiei deficienţele şi imperfecţiunile acestui tip de vorbire pot fi sesizate la toate nivelurile limbii.
I. La nivel lexical
1. Substantivele. De regulă, se utilizează substantive-barbarisme din limba rusă.
peridacia – emisiune, goroskop – horoscop, malaia – cea mică, zviozdurili – stelele, period – perioadă, peremenî – schimbări, jâtuha – viaţă, drug – prieten, vstreciuri – întâlniri, ucerijdeniia – întreprindere, komandirofkî – delegaţie, misiune, partnioru – partenerul, reşeniie – hotărâre, vozmojnostiurili – posibilităţile, znaku – semnul, zodia, delî – treabă, başli – bani, şansurili – şansele, budjăt – buget, nastroieniia – dispoziţia, liţoul – faţa, parihmaherscaia – frizerie, zdaroviie – sănătate, radaşi – părinţi, abraşeniie – adresare, cilen – membru, semiia – familie, blijnii – aproapele, novosti – noutate, padarak – cadou, ănărghiie – energie, zreniie – vedere, hojdeniie – plimbare, gosti – oaspeţi, palavina – jumătate, tusofşili – agapele, atnaşăniie – atitudine, rabotî – lucru, zadoljnostia – datoria, sobâtii – evenimente, peremenî – schimbări, voobrajeniie – fantezie.
2. Verbele-barbarisme sunt utilizate conform paradigmei româneşti, încadrându-se, ca majoritatea împrumuturilor, în conjugarea a IV-a:
a peredaii – a transmite, a lişî – a lipsi, a prikali – a face glume, a slidi – a avea grijă, a atkăzui – a refuza, a reşî bazaruri – a rezolva probleme.
3. Adjectivele-barbarisme nu sunt adaptate la sistemul gramatical românesc:
vazduşnâi – aerian, kankretnaia – concretă, balişâie – mari, pozitivnâie – pozitive, sentimentalinâie – sentimentale, gosudarstvenâie – de stat, dobraia – bună, blândă, nijdanaie – neaşteptată, jâznenâi – vital, liuboi – fiecare, profesionalinâi – profesionist, finansovaia – financiară, nezaplanirovanaia – neplanificată, dapalnitelinâi – suplimentar, monumentalinâi – monumental.
3. Alte părţi de vorbire (adverbe, numerale, participii etc.).
karoci – mai pe scurt, nevazmojna – imposibil, kstati – apropo, nevajna – a nu conta, glavna – principalul, bolişă – mai mult, savsem – cu totul, cu desăvârşire, nijdana – pe neaşteptate, vânujdenâi – obligat, pervaia – prima, poca – pa.
II. La nivel morfologic există o adaptare a cuvintelor la sistemul gramatical al limbii române, conform paradigmei respective.
1. Adaptarea substantivelor.
La substantivele preluate din limba rusă observăm articularea şi formarea numărului plural conform normelor limbii române. De exemplu:
peridacia – este substantiv feminin, singular, articulat cu articolul substantival hotărât a;
nastroieniia – subst., art. subst. hot. a;
o novosti – subst., art. subst. nehot. o;
liţoul - subst., art. subst. hot. – l, având şi vocala de legătură u ca în limba română: băiat – băiatul;
un cilen - subst., art. subst. nehot. un;
tusofşili – num. plural s-a format şi s-a articulat după modelul limbii române. De exemplu: agapă – agape – agapele.
2. Adaptarea verbelor.
Verbele ruseşti se încadrează în paradigma conjugării româneşti, de obicei fiind de conjugarea a IV-a.
eu peredaiesk – a peredăi, adică acesta este un verb la pers.I, n.sn., conj.IV.
Prin urmare, asemenea barbarisme pot fi conjugate ca şi verbele româneşti respective:
eu peredaiesk
eu locuiesc
tu peredaieşti
tu locuieşti
el, ea peredaieşte
el, ea locuieşte
noi peredaim
noi locuim
voi peredaiţ
voi locuiţi
ei, ele peredaiesk
ei, ele locuiesc
Conjugarea a IV-a este una dintre cele mai “primitoare”, pentru că majoritatea verbelor neologice şi a împrumuturilor se includ anume în această conjugare: a reşî, a otveci, a prikali, a slidi.
III. La nivel fonetic observăm rostirea palatalizată a consoanelor “d” şi “t”: rad’io (radio), aşţeptaţ (aşteptaţi); trecerea lui “h” în “g”: goroskop (horoscop).
Am putea menţiona, de asemenea, că în acest text, care este un model de sociolect din Basarabia, cuvintele româneşti au, aproape toate, o formă dialectală: az – azi, aişi – aici, grăieşti – vorbeşte, şia – cea, zâc – zic, şi – ce, zâua – ziua, mâni – mâine, berbeşii – berbecii, cari – care, copchii – copii, apî – apoi, aniazî – amiază, ’nievoastrî – dumneavoastră, înşercaţ – încercaţi, plăşeri – placere, tăt – tot, nişodatî – niciodată, şiii – fie, poaţi – poate, ghini – bine, lu – lui, moldovineşti – moldoveneşte, sî – să, aşţeptaţ – aşteptaţi, adicî – adică, pi – pe, di – de, întraţ – intraţi, aducî – aducă, şî – şi, dacî – dacă, aveţ – aveţi, nişti – nişte, faşiţ – faceţi, şeva – ceva, dicât – decât, sfătuiţî-vă – sfătuiţi-vă, luaţ – luaţi, raşii – racii, iasî – iasă, credeţ – credeţi, cî – că, şiţ – fiţi, tucma – tocmai, şelilanti – celelalte, creascî – crească, mari – mare, strâcî – strică, înşepând – începând, sămnu – semnul, tragî – tragă, feşioarili – fecioarele, auzâţ – auziţi, dispri – despre, problemî – problemă, unu – unul, a lu – a lui, balanţâli – balanţele, cauti – caute, pintru – pentru, sumî – sumă, multi – multe, scurti – scurte, zâlii – zilei, întâmplati – întâmplate, priniţ – primiţi, numaidicât – numaidecât, puţân – puţin, trebu – trebuie, oleacî – oleacă, puţin, maţincî – probabil.
IV. La nivel sintactic atestăm imitarea modelelor ruseşti:
La noi az e goroscop.
Goroskopu la noi la rad’io.
Influenţa limbii ruse asupra limbii române este atât de puternică, încât se face simţită la toate nivelurile limbii. Ţinând cont de prezenţa barbarismelor, a calchierilor generate de bilingvismul rus-român, a dialectismelor şi regionalismelor, din limba română literară nu rămâne prea mult, lucru demonstrat de analiza unei singure fraze din textul de mai sus.
Balanţâli. Az a sî şiii pintru ’nievoastră o zî în cari a sî şiii ghini sî vă gândiţ la blijnii, maţincî a sî faşiţ un vizit ori a sî primiţ o novosti di la unu din semiia şî atnaşăniia cu copchiii, dacî-i aveţ, a sî şiii bunî.
Din cele patruzeci şi şapte de cuvinte ale acestei fraze cinci sunt barbarisme (blijnii, vizit, novosti, semiia, atnasăniia); treizeci şi unu sunt cuvinte româneşti, dar utilizate în manieră dialectală (az, ghini, ’nievoastră etc.). Şi doar unsprezece dintre ele – instrumentele gramaticale – sunt utilizate conform normelor limbii române literare. Aşadar, au rămas articolele (o zî, un vizit, o novosti), prepoziţiile (cu, în, la, din), conjuncţiile (ori) şi două pronume (sî vă gândiţ, dacî-i aveţ). Aceste cuvinte, de fapt, nu pot fi pronunţate altfel, nici chiar în manieră dialectală.
Asemenea îndepărtări de la normele limbii nu sunt fapte rare, pentru că atât copiii, cât şi adulţii memorizează mecanic ceea ce aud şi învaţă să folosească elementele împrumutate pentru că le-au auzit unii de la alţii. De foarte multe ori vorbitorii nici nu-şi dau seama, probabil, că modul lor de exprimare prezintă mari deficienţe. Iar cineva care nu cunoaşte limba rusă nu va putea înţelege şi decodifica acest gen de mesaje, pentru că prezintă prea multe abateri de la normele limbii literare.
Bineînţeles că emisiunea “Grăieşte moldovineşte”, din care au fost luate exemplele, a fost regizată, dar, în principiu, acest tip de sociolect este utilizat frecvent de către românii basarabeni. Asemenea mostre de limbaj pot fi întâlnite şi în comunicarea oamenilor cu studii, dar care au învăţat în limba rusă la facultate şi tot în limba rusă şi-au exercitat atribuţiile de serviciu. Vorbirea lor românească este, de fapt, un limbaj tradus, cu toate deficienţele acestei practici curente în Republica Moldova.
Referinţe bibliografice
Constantinescu-Dobridor, Gh., Dicţionar de termeni lingvistici, Bucureşti, Teora, 1997.
Ionescu-Ruxăndoiu, L., Chiţoran, D., Sociolingvistica, Bucureşti, 1975.
Irimia, D., Introducere în stilistică, Iaşi, Polirom, 1999.
Macrea, D., Lingvistică şi cultură, Bucureşti,1978.