Rezoluţia Colocviului internaţional de ştiinţe ale limbajului
Pentru tiparLa sfârşitul lunii octombrie, la Suceava (România) a fost organizat tradiţionalul Colocviu Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului (CIŞL) sub egida Universităţii “Ştefan cel Mare”, Suceava; Universităţii de Stat din Republica Moldova; Universităţii “Iurii Fedkovici”, Cernăuţi; Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Suceava.
Actuala ediţie, a VI-a, a fost dedicată aniversării a 80-a a profesorului universitar Eugen Coşeriu, lingvist de talie europeană şi mondială.
La lucrările Colocviului au participat circa 200 de savanţi-lingvişti, profesori universitari, cadre didactice din România, Franţa, Germania, Ucraina, Republica Moldova ş.a. Principalele teme abordate în plen şi la ateliere au fost: Anul European al Limbilor, Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, Politici lingvistice, Interferenţa limbilor şi alte probleme de interes major, teoretic şi aplicativ, privind utilizarea idiomurilor oficiale, neoficiale şi de circulaţie internaţională în unele ţări de pe Terra.
În Rezoluţia adoptată de Colocviul Internaţional s-a accentuat, în mod expres, că limbile minoritare reprezintă o bogăţie culturală incontestabilă a etniilor puţin numeroase de pe continentul european. Aceste limbi urmează a fi ocrotite, dezvoltate, cultivate pe diferite căi, inclusiv prin şcolile de toate gradele.
S-a subliniat, de asemenea, că reprezentanţii grupurilor etnice au nu numai drepturi, ci şi obligaţiuni faţă de limba oficială a statelor pe ale căror teritorii ele se află. Cu alte cuvinte, trebuie respectate amendamentele din “Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare”, dintre care menţionăm:
a) încurajarea limbilor regionale sau minoritare nu trebuie să se facă în detrimentul limbilor oficiale şi a necesităţii însuşirii lor (Preambul);
b) limbile regionale sau minoritare pot fi folosite în învăţământ (în zonele respective) fără a aduce atingere limbii oficiale a statului (art. 8);
c) prevederile din “Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare” nu pot fi interpretate ca implicând dreptul cuiva de a organiza şi realiza acţiuni “ce contravin scopului “Cartei Naţiunilor Unite” sau altor obligaţii de drept internaţional, inclusiv principiului suveranităţii teritoriale a statelor” (art.5).
În lumina acestor documente este cu totul nejustificată şi anticonstituţională cererea unor reprezentanţi ai grupurilor etnice din Republica Moldova de a legifera limba rusă ca a doua limbă oficială în acest stat suveran şi independent. În Republica Moldova încă nu s-a statornicit integral şi activ limba naţiunii titulare, majoritare, ea constituind circa 2 milioane 800 de mii de vorbitori. Revenirea la faimosul bilingvism “armonios” naţional-rus ar însemna strangularea limbii române, scoaterea ei definitivă din uzul oficial (şi nu numai!). Limba rusă trebuie să rămână ca limbă a grupului etnic respectiv din Republica Moldova, bucurându-se de toate drepturile prevăzute de “Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare” , dar nu şi de privilegiul de a obţine statutul de a doua limbă oficială (de stat). În nici o ţară suverană şi independentă o limbă minoritară sau regională nu pretinde a deveni limbă de stat.
Prezenta rezoluţie a fost adoptată
la şedinţa finală a Colocviului Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului.
21.10.2001, Suceava