Octavio Paz (1914-1998)
Pentru tipar“Azi însă lupt, de unul singur, doar cu un cuvânt, în ale cărui mreji mă zbat precum captivul: capul sau coroana, capul sau pajura?”
S-a născut în anul 1914 în Mixcoac (México) într-o familie de intelectuali. Debutează în anul 1937 cu volumul de versuri Raiz de hombre (Rădăcina omului).
Din anul 1943 aderă la serviciul diplomatic, exercitând funcţii importante în Franţa, Japonia, Elveţia şi India. Lucrează ambasador al Mexicului în mai multe ţări ale lumii, iar din 1969 renunţă la această funcţie, dedicându-se completamente literaturii.
Colaborează la revistele Barandal (1931-1932), Caiete din Valea Mexicului (1933-1934) şi Atelier poetic (1936-1938), pentru ca mai apoi să se stabilească la revista Atelier (1938-1941).
În anul 1963 i se acordă Marele Premiu internaţional pentru poezie – Knokke (Belgia). Este un strălucit reprezentant al artei moderne. Cărţile sale de eseuri sunt probe evidente ale investigării asidue în solul mitologic al aztecilor. Semnează mai multe volume de eseuri, printre care: Labirintul singurătăţii (1950), Arcul şi lira (1956), Porţi către câmp (1966), Noul ospăţ al lui Esop (1967), Aparenţă nudă (1973), Fiii mâlului (1974), Oamenii secolului (1984), Cealaltă voce (1998)ş.a. Traduce din poeţii lumii.
Opera lui poetică este extinsă şi valoroasă. Rădăcina omului (1937), Staţiunea violentă (1958), Libertate pe cuvânt (1960), Salamandra (1962), Coasta de Est (1969), Arborele vieţii (1987) şi Focul cel spre fiinţă (1989) sunt titlurile cele mai importante care confirmă acest fapt.
În anul 1976 la editura Seix Barral îi apare volumul de poeme Vuelta (Întoarcere) care reprezintă o călătorie în timp şi în credinţă, o explorare a trecutului cu un profund substrat filosofic, o exprimare de sentimente curate pentru pământul natal, al căror izvor este chiar inima noastră.
În acelaşi an Octavio Paz înfiinţează revista literară intitulată Vuelta (Întoarcere) la care colaborează cu numeroase articole şi poeme în cei 22 de ani de existenţă a ei. Din luna august 1998, revista nu va mai apărea, aceasta fiind voia lui Octavio Paz, ca ea să nu-i supravieţuiască.
Poetul ajunge să-şi vadă opera sa încununată de onorurile literare supreme: Premiul Cervantes (1981) şi Premiul Nobel (1990).
Octavio Paz moare la 20 aprilie 1998, devenind octogenarul cel mai respectat al literaturii mexicane, or, fiind încă în viaţă marele scriitor, este constituit un premiu în valoare de 100.000 de dolari care-i poartă numele. Acest prestigios premiu literar i-a fost acordat pentru prima dată poetului cilian Gonzalo Rojas.