Animale domestice
Pentru tiparMi-am turnat o ceaşcă
cu ceai fierbinte în cap
pentru că mi-am adus aminte
de o muscă
pe care mai demult încercam
s-o fugăresc cu o batistă
prin camera din spate a sufletului,
picăturile de ceai mi s-au scurs pe faţă
odată cu amintirea şi cu animalul mort
nervul ochiului a început să tremure
capul să simtă că plesneşte
mărul a frânat în gât
iar animalul ce se învârtea pe lângă mine
s-a speriat şi a fugit.
Dimineaţa
În imensitatea nopţii
care mă rugumă ca
pe un burete însângerat,
aş putea spune
că dimineaţa e cel mai bine,
e răcoare şi plăcut,
e timpul când înţelegi
cel mai puţin,
când încă nu-ţi dai seama
de importanţa inutilă a
existenţei tale,
când muştele încă nu
au fost încleiate de faţa ta,
când totul îţi pare o simplă
axiomă din matematică,
când paşii sunt doar paşi
şi nu riscul de a-ţi ciocni
capul de o tablă de fier.
Dimineaţa e atunci când
soarele abia răsare şi
pe cer pluteşte o barcă
roşiatică numită “inocenţă”.
Pentru că ţi-e bine când
nu ştii nici o boabă.
Pentru că aşa e viaţa:
Dimineaţa e frumoasă,
amiaza e atunci când
soarele îţi dă foc şi arzi,
iar seara – când ploaia te stinge şi
apoi te omoară cu mingi de gheaţă.
Strigător la cer
Clopot mut.
“E strigător la cer”
i-a zis Dumitru
lui Horia.
Gurile cască şi se întind
până când se fac toate
farfurii adânci.
Prin cer zboară scaune.
Câini turbaţi.
Dopuri în loc de cap.
Plouă cu cartofi.
Tacuri în loc de mâini.
Bara din troleibuze –
lame legate cu aţă.
Felinarele din parc –
pălării negre.
Unica
poezie care nu are febră –
Biblia.
Alegere la colţ de stradă
La colţ de stradă pustie
lucrurile devin dubioase.
La colţ de stradă
cu capul plecat,
mâinile-i atârnând ca două troleibuze în copac.
Cămaşa-ruptă la inimă,
Pe piept – o cicatrice dansând steps.
La colţ de stradă-singur pe lume.
Dar
ochii albaştri – Marea,
iar
între dinţi –
Pissaro, Da Vinci, Salvador Dali, Jacques Prévert.
Ridică ochii. Numai
două drumuri.
şi din două îl alege pe
al treilea –
în sus.
Clepsidră
O coadă de mâţă
care se învârte mereu
şi niciodată nu o poţi ajunge.
Dacă ai un cap de mâţă,
o secundă îţi hotărăşte destinul.
E traiectoria capului
azvârlit de la etajul opt.
odată şi odată capul
se va prăbuşi pe asfalt,
odată timpul nu va mai exista,
vor rămâne doar creierii dispersaţi
pe pământul umed,
vor rămâne doar urme
care nu vor putea fi şterse.
Dumnezeu ne-a aruncat nisipul
Dumnezeu
ni-l va lua.
Pisici
Haidem mai departe că nu avem ce căuta pe loc!
hai strângeţi catrafusele şi să mergem înainte,
că înapoi nu vom găsi decât o moară stricată,
să dăm mâna viitorului şi un drum bun trecutului;
înainte eu văd pisici siameze care nu muşcă.
Hai, ia-ţi bagajele! Ce stai?!
Pisicile trec pe dinainte,
piatra zboară în faţa mea,
cad jos, mă trezesc cu pisica lângă mine
care-mi zice i-am trecut pe dinainte
şi a aruncat o piatră să-i meargă,
bagajele mi le-a furat şi a fugit.
Mă duc mai departe fără bagaje
şi nu mă-nec.
mă-mpiedic de o piatră,
cad, mă trezesc şi văd zece pisici
aliniate
în faţa mea.
Haidem înapoi că înainte nu avem ce căuta!