* * *
Pentru tiparNe-am descompus curgem ca cei beţi exact ca în filmele americane produse la hollywood la moldova-film un brad de crăciun de craniu ţine o floare de salcâm hai să fumăm mulţumesc nu fumez pleacă de aici să nu te mai văd auzi tu să nu te mai văd lăsaţi-l în pace e bolnav sărmanul da lăsaţi-mă în pace sunt bolnav sărmanul
Arta zborului
Au înflorit. Cum se înfloreşte? întreabă el. Nu ştiu răspunde el
Frumoase sunt extrem de frumoase sunt
Noi nu putem să fim asemeni lor?
Ce ar fi dacă... Nu se poate. Întocmai. Ieri am crezut că n-o să mai cred în ziua de ieri
Ieri azi un mâine fără de azi fără de ieri şi fără de un poimâine
Nu existăm. Sau existăm?
Ce ai spune... Nimic nu spun. Lasă-mă în pace. N-am ce să-ţi spun
Nu mai pot vorbi gândi
N-am gândit că e mai bine să fie aşa. Uite aşa să nu mai gândesc
Noi rău gândim. Suntem lipsiţi de raţiune. Dezechilibraţi
Nu mai există nici o bară de care să ne ţinem. Nu ne mai putem menţine
Totul se apropie de sfârşit
El nu ştie nimic. Nici măcar nu ştie de ce nu ştie de ce e aşa şi nu altfel
S-a zis să nu se mai zică şi a tăcut şi au tăcut şi îi doare
Universul se contrazice. Şi pereţii se clatină
Totul s-a schimbat într-o cârciumă în care se bea mult şi se fumează mult
Suntem curioşi de infinit. El stă departe de noi. E aici aproape. Uite e după respectivul colţ al oamenilor străzii oameni gălăgioşi obraznici needucaţi condamnaţi la moarte. Aşa suntem noi. Dle cum de îţi permiţi?
Puţin îmi pasă. Aerul e poluat pute a veceu a creier ars
Cutii de bere şi multe pachete de chimie de alchimie de femei şi de frumuseţe artificială
Doamnă sau domnişoară sau cum îţi mai place? În fond nu contează
Azi nimic nu mai contează – trăsnete ploaie soare sau cadavre prin cioburi de timp
Printre ochii de fecioară o lacrimă de fecioară pe buzele tale nespălate de când s-a blocat apa în conductă
Suntem un coş de gunoi. De excremente. Miroase urât. Suntem urâţi
Natura ne pedepseşte cu cataclisme cutremure explozii erupţie.
E un zbor neîncetat o casă de nebuni e psihoză nervi şi boală
O deşteptare dis-de-dimineaţă şi e seară e noapte scârbă cotidiană
Nişte scaune nişte mese şi un auditoriu pustiu pustiu
Ei nu mai sunt noi nu mai suntem străzile sunt goale
Semafoarele roşii galbene şi câinii vagabonzi
Aici sunt multe sticle de bere şi de coca-cola chiştoace şi urină
Şi el o învaţă pe ea cum se vomită cum se zboară
Două flori pentru tine
mortul n-are prieteni nici duşmani binele răul care i se fac nu au nici o importanţă pentru el
el care nu mai este viu pentru că este mort nu poate să vă comunice
această constatare pentru că limba îi este moartă şi buzele
îi sunt lipicioase ca după o lungă beţie
tu care eşti viu pentru că nu eşti mort poţi să-i cânţi un imn de laudă de ocară şi el care este mort pentru că nu este viu nu îţi va acorda nici o atenţie nici măcar nu va clipi din ochi pentru că a devenit cel mai mare indeferentist din lume
va sta în continuare în racla lui ignorând oboseala ta a lumii
poţi să râzi de dânsul de mutra lui urâtă de situaţia lui tâmpită şi
el nu se va supăra pentru că s-a făcut înţelept ca nimeni altul
numai la douăzeci şi cinci de ani – bătrân ca nimeni altul
bătrân ca nimeni altul
* * *
Nu sunt de acord cu existenţa mea
Nu aprob nimic din ceea ce aprob
Balansez într-un leagăn de închisori din gândaci de bucătărie şi viermi
extratereştri inchizitori
Oamenii s-au afişat pe pereţi şi au devenit lozinci revoluţionare nişte romane ieftine de bulevard
Aici e o Romă şi un Nero e o inexistenţă existentă e un romantism împăturit
într-un cimitir. Ce porcărie
Astăzi există multe şi variate animale pe faţa pământului pe obrazul atmosferei
Porci vaci boi oi noi suntem saturaţi flămânzi plângem mult
Râdem mult în hohote ca să supărăm vecinii noştri nesimpatizaţi
Linişte tăceţi vorbiţi în şoaptă
Dar dle printre noi sunt şi surzi posibil şi muţi şi surdo-muţi şi gângavi
Bolnavi. Ah da suntem bolnavi cum de nu mi-am dat seama că suntem bolnavi
Dle nu vă supăraţi mergeţi la medic o să vă fie mai bine cu siguranţă o să vă prescrie un tratament