Urcuş
Pentru tiparLumina străbate roşie de cuvânt.
Soarele ne priveşte până când îl dor ochii.
Cu sarcini de raze urcăm pe o pantă înaltă, subţire.
Privind în jos, nu vedem decât noapte...
Neputinţă
Braţele cad neputincioase,
refuză să ştie că au fost aripi.
Privirile lunecă înnebunite
căutând un adăpost.
Cântecul se îneacă
în apele moi ale tăcerii;
durerea înfloreşte pretutindeni.
Cerşetorii de dragoste
Iscodirea
cum să le-o-nfrunţi?
Îşi împletesc privirile
printre razele soarelui
şi privirile tale...
Sunt prea mulţi,
iar pomana...
nicicând nu-i prea mare!
Gândul generează
austere semnale.