Un important factor de cultură
Pentru tiparMesajul Institutului de Literatură şi Folclor al A.Ş.M.
Onorată asistenţă,
Este un merit deosebit al colectivului redacţional faptul că în cei zece ani ce-au trecut de la evenimentele care au marcat fondarea revistei “Limba română” ea nu s-a abătut de la programul iniţial elaborat de primul ei redactor-şef, savantul şi omul cu suflet mare Ion Dumeniuk, decât numai pentru a-l îmbogăţi şi perfecţiona. Revista a respectat întocmai ceea ce se preconiza în cuvântul inaugural: “În majoritatea lor, materialele publicate vor avea un caracter practic, aplicativ, fiind deopotrivă destinate specialiştilor în materie şi celor care se află la început de cale în acumularea cunoştinţelor de limbă şi literatură”. Revista a devenit astfel o sursă indispensabilă pentru un cerc larg de cititori, în primul rând pentru elevi, studenţi, pedagogi. Ea s-a impus prin varietatea şi actualitatea materialelor publicate, prin ţinuta lor ştiinţifică. Considerăm că astăzi fiecare cercetător trebuie să aibă în vedere şi materialele apărute în revista “Limba Română”. De aceea ar fi necesară publicarea, la anumite intervale de timp, a unor liste de materii pentru a înlesni căutările.
Prestigiul unei reviste este determinat de valoarea autorilor care publică în paginile ei. Pe parcursul anilor, revista “Limba Română” i-a avut în calitate de autori pe cei mai distinşi savanţi filologi, istorici, specialişti în alte domenii nu numai din Republica Moldova şi din România, dar şi pe o seamă dintre conaţionalii noştri stabiliţi peste hotare. printre aceştia este şi marele nostru compatriot, profesorul Eugeniu Coşeriu, căruia îi adresăm din partea colectivului Institutului de Literatură şi Folclor felicitări călduroase cu ocazia jubileului Domniei sale. Vă dorim multă sănătate şi urări de bine, Domnule profesor.
Revista “Limba Română” este un factor important de cultură. La ora actuală ea este una dintre cele mai prestigioase publicaţii de profil filologic din întreg spaţiul românesc. Revista trebuie să-şi găsească locul în casa fiecărui intelectual şi a celora care aspiră la acest nume. Ea este un bun al generaţiilor de faţă şi va servi şi generaţiilor viitoare. Nădăjduim că revistei “Limba Română” îi este hărăzită o viaţă lungă. Să-i dorim cale bună în secolul al XXI-lea.