Comoara care se numeşte Limba Română
Pentru tiparDiscuţia a avut loc în sala de conferinţe a ziarului nostru, noi având în faţă adevărate minuni ale poligrafiei moderne – revista cu ediţiile ei speciale şi alte volume din colecţia “Biblioteca revistei Limba Română”.
– Revista Dumneavoastră are un aspect extraordinar!
– Aşa a şi fost concepută – să fie cea mai... Să fie plăcută nu numai pentru ochi, dar şi pentru suflet. Apropo, de prezentarea grafică a copertei se ocupă designul Concernului “Presa” dl Oleg Ordinat, rus de naţionalitate.
– Cine a fost primul redactor-şef al publicaţiei?
– Prof. dr. Ion Dumeniuk. Un ucrainean care şi-a consacrat viaţa filologiei române. Ion Dumeniuk mi-a fost profesor universitar, dar şi o călăuză în viaţă. El considera că cea mai importantă calitate a moldoveanului este bunătatea. Şi, la rândul său, era un om de o bunătate proverbială. Din păcate, a activat în această funcţie mai puţin de 2 ani – în anul 1992 a plecat dintre noi şi atunci eu, ca redactor-şef adjunct, am preluat conducerea redacţiei.
– Domnule Alexandru Bantoş, aţi lucrat la radio, televiziune, la edituri, ziare şi reviste, dar se pare că acum este clipa Dvs. siderală?
– Revista Limba Română este viaţa mea.
– Cine face revista?
– Echipa de creaţie se constituie din patru oameni: dl Leo Bordeianu (originar din Transnistria) care este unul dintre primii colaboratori ai revistei, doctor în filologie Ana Bantoş (neremunerată, ea lucrează la Institutul de Literatură şi Folclor al A.Ş.M.) şi dra Ilinca Roşca, secretar de redacţie. Suntem puţini, dar avem un colegiu de redacţie puternic, activ, competent, alcătuit din personalităţi în domeniu.
– Despre unul dintre membrii colegiului, ilustrul lingvist de talie internaţională, Eugeniu Coşeriu, basarabean stabilit în Germania, ziarul nostru a scris în reportajul despre serbarea jubileului revistei. Cine mai face parte din colegiul redacţional?
– Filologi cunoscuţi din Republica Moldova, academicienii Nicolae Corlăteanu, considerat în R.M. patriarhul filologiei române, Silviu Berejan, Anatol Ciobanu, Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, scriitorii Grigore Vieru, Ion Ciocanu, Anatol Codru, Nicolae Dabija. Menţionăm contribuţia dlui Valeriu Rusu, profesor la Universitatea din Aix-en-Provence, Franţa, originar din Basarabia. Fireşte, din colegiul de redacţie fac parte o serie de mari specialişti în domeniu din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara.
– Referindu-ne doar la unele dintre rubricile revistei – “Lecţiile istoriei”, “Viaţa ca o coridă”, “Starea de veghe”, “Creanga de aur”, putem afirma că revista Dvs. nu este una de metodică plicticoasă, ci o publicaţie vie, cu un spectru tematic variat. Şi totuşi cum aţi defini scopul principal al “Limbii Române”?
– Vrem să demonstrăm adevărul despre originile limbii noastre, despre numele ei corect, vrem să propagăm valorile culturale ale poporului nostru. Din iniţiativa revistei, în anul 1995, în colaborare cu Institutul de Lingvistică al A.Ş.M., am organizat Conferinţa ştiinţifică internaţională cu genericul “Limba română este numele corect al limbii noastre”. Nu am dat o tentă politică acestui for. Ne-au interesat argumentele ştiinţifice şi izvoarele directe. Promovând şi afirmând, împreună cu savanţii de la academie, adevărul în această problemă delicată, ne-am făcut datoria şi nu întâmplător am sărbătorit cei zece ani de apariţie a revistei între pereţii acestei instituţii.
– Credeţi că revista Dvs. este una de elită?
– Nu! Publicaţia noastră nu este pentru elită şi politicieni. În primul rând, e destinată şcolii naţionale. Consider că revista este de primă necesitate profesorilor de limba română care lucrează în mod creator. Printre altele, revista editează şi o bibliotecă a sa. Deja au apărut 16 volume, începând cu “Pomul fermecat” – pentru cei mici – şi terminând cu manuale, metodici, memorii, cărţi de istorie, de exemplu, studiul despre cetăţile de pe Nistru. De asemenea, aş mai remarca manualele de limba română pentru alolingvi ale dlui prof. Valeriu Rusu.
– În consens cu revista Dvs. se vorbeşte şi despre Casa Limbii Române, instituţie bine cunoscută deja chişinăuienilor. În ce mod aţi participat la constituirea ei?
– Casa Limbii Române este opera noastră. Ea a fost concepută astfel încât să fie îndrăgită de toţi cetăţenii Moldovei. Ideea despre crearea acestui centru aparţine redacţieirevistei “Limba Română” şi a fost realizată cu susţinerea Primăriei municipiului Chişinău. Timp de aproape trei ani de la deschidere aici au fost instruiţi circa 2.000 de oameni – ingineri, poliţişti, contabili, vameşi –, care nu cunoşteau deloc sau foarte puţin limba română. De cursurile noastre au beneficiat – gratuit! – 105 ziarişti de la publicaţiile de limba rusă. Cei care absolvesc cursurile se apropie prin limbă de cultura şi sufletul nostru, astfel nu mai rămâne loc pentru duşmănie.
– Aţi observat că cei din redacţia noastră s-au străduit să vă adreseze cel puţin câteva cuvinte în limba română?
– Desigur. Şi aceasta mă bucură. Gheaţa s-a spart. Dar cât de frumos vorbeşte româneşte tânăra generaţie! Când îi aud, conştientizez că, deşi este epuizantă, munca mea şi a colegilor mei nu e zadarnică.
“Nezavisimaia Moldova” din 31.05.01