Un dublu jubileu la început de cireşar
Pentru tiparSala mare a A.Ş.M. se revărsa parcă peste margini de atâtea emoţii şi sentimente de recunoştinţă aduse limbii române şi unui strălucit purtător şi “lucrător” al ei, savantului cu renume mondial, reputatului lingvist Eugeniu Coşeriu. S-a întâmplat o coincidenţă fericită: revista “Limba Română” a împlinit 10 ani de la apariţie, marele savant – 80 de la naştere, deci a fost o sărbătoare dublă, cu adânci semnificaţii în timp şi cu o largă rezonanţă în viaţa culturală şi spirituală de la noi. mai rar aşa evenimente, cu atare încărcătură emotivă, cu aşa vibrantă strălucire: toţi vorbitorii de la tribună şi-au adus omagiile acestui “munte” al ştiinţei lingvistice, omului care ne duce departe faima pe meridianele globului prin opera sa, prin munca de o importanţă inestimabilă, conturând şi valorile incluse în paginile redutabilei apariţii editoriale “Limba Română” de la Chişinău.
Eugeniu Coşeriu a pornit în marea ştiinţă şi în mica lume din stepa Bălţilor, din comuna Mihăileni. A făcut liceul, apoi facultatea în România. şi-a continuat studiile în Italia, Franţa. A ţinut prelegeri în cele mai mari universităţi ale lumii, lucrând un timp la Montevideo şi stabilindu-se de mai mulţi ani la Tübingen (Germania). mare poliglot, îşi scrie opera în italiană, portugheză, franceză, germană. Acum doi ani i-au apărut şapte volume în Japonia. Frământă în adâncime problemele universale ale lingvisticii, scrie şi poezii, nuvele – mai mult în italiană. Vorbeşte frumos româneşte, dar îşi scrie opera în alte limbi, care sunt mai accesibile, cu mai multe posibilităţi de editare. “Poate la 90 de ani ai dvs. vom avea opera coşeriană şi în română”, făcu o glumă academicianul Mihai Cimpoi, moderatorul întrunirii.
La cei 80 de ani, marele savant e foarte vioi, dinamic, plin de bunăvoinţă şi îngăduinţă, cu un zâmbet senin pe buze. A fost trei zile la Bălţi, unde au început lecturile coşeriene, a susţinut aceste lecturi şi aici, la Chişinău. urma să le susţină în continuare la Galaţi (România). Apoi să plece la Bucureşti, pentru a-i fi înmânată Steaua de Aur a României; o copie a Decretului, semnată de dl Ion Iliescu, a fost citită de dl academician Gheorghe Mihăilă din Bucureşti chiar în sala Academiei. De altfel, acum trei ani a primit şi cea mai înaltă distincţie de stat de la Chişinău – Ordinul Republicii.
Cuvinte de înaltă preţuire pentru opera lui Eugen Coşeriu, care este şi membru de onoare al A.Ş.M., a avut academicianul Andrei Andrieş, preşedintele instituţiei-gazdă. Domnia sa i-a înmânat marelui lingvist Medalia Dimitrie Cantemir, cea mai înaltă distincţie a A.Ş.M. Concomitent, a demonstrat contribuţia incontestabilă a revistei “Limba Română” la promovarea şi dezvoltarea ştiinţei lingvistice. Prin tot ce face, revista demonstrează devotament şi dragoste faţă de graiul matern, îndrumează generaţia tânără şi cea matură pe drumul fascinant al cunoaşterii. despre revistă s-a vorbit elogios. Omagii absolut meritate, deoarece oricine înţelege, cunoaşte sau intuieşte rolul mare pe care-l are această publicaţie în peisajul presei naţionale de la noi. Oaspeţii din Bucureşti au accentuat că revista dată e cea mai semnificativă apariţie de acest gen în tot spaţiul cultural românesc. mesaje de felicitare au venit din partea dlui Ion Iliescu, preşedintele României, Ministerului Instruirii şi Educaţiei din Bucureşti, din partea Ministerului Învăţământului al R.M. etc. “Avem acelaşi fond de cuvinte, avem acelaşi fond de sentimente cărora li se spune Limba Română” – s-a concluzionat.
De asemenea au felicitat revista Valeriu şi Aurelia Rusu din Franţa, oameni de cultură din Cluj, Sibiu, Suceava (România). dr. prof. Stelian Dumistrăcel de la Universitatea “Al. Ioan Cuza” din Iaşi a vorbit despre semnificaţia lecturilor coşeriene, amintind că odinioară a avut stagiere la catedra genialului lingvist E. Coşeriu din Tübingen. Academicianul Silviu Berejan a făcut o analiză detaliată a celor 69 numere de revistă apărute în zece ani şi a lucrărilor din seria Biblioteca revistei “Limba Română” (16 volume), a subliniat contribuţia colegiului redacţional la edificarea acestei munci, a adus mulţumiri redactorului-şef Alexandru Bantoş, redactorilor-şefi adjuncţi Leo Bordeianu, Ana Bantoş, tuturor colaboratorilor, tuturor autorilor pentru munca depusă, pentru patriotismul sincer de care dau dovadă lansând mereu revista în condiţii financiare extremale.
Pe bună dreptate a fost omagiat şi primul redactor-şef al revistei, regretatul Ion Dumeniuk, savant şi publicist de anvergură. Dl Ion Ciocanu, doctor habilitat în filologie, a răsfoit file de amintire legate de luminoasa figură a regretatului Ion Dumeniuk.
“revista întruneşte colaboratori de prestigiu, reprezentând spiritualitatea românească în întregul ei”. “are o ţinută ştiinţifică remarcabilă, este un instrument de lucru indispensabil tuturor celor care se interesează de limba şi cultura română în republica Moldova”. “Cine apără limba română, apără o Patrie în mijlocul altor popoare din cuprinsul planetar, care şi ele cinstesc nu mai puţin această fără de preţ comoară, acest dumnezeiesc dar” – sunt spusele unor personalităţi marcante. S-a remarcat faptul că revista contribuie la descoperirea şi creşterea talentelor în poezie, proză, dramaturgie.
Academicianul Anatol Ciobanu a adresat un Apel în care propune ca în situaţii extremale să punem ban lângă ban, mână lângă mână, ca să nu se stopeze cumva apariţia revistei. “Dacă această revistă moare, murim cu toţii spiritualiceşte!” – avea să-şi expună şi mai direct temerile Eugeniu Coşeriu. Dispariţia revistei ar însemna un evident act de trădare faţă de cultură, faţă de tot ce ne uneşte din punct de vedere spiritual – a mai adăugat marele savant. Revista e un profesor care predă cea mai de preţ materie – iubirea de ţară şi de neam, prin aceasta e necesară, indispensabilă. Cuvinte de aleasă preţuire pentru tot ce face revista a rostit Petru Ţaranu, membru al Colegiului de redacţie, scriitor din Vatra Dornei (România), Nicolae Dabija, poet, redactor-şef al revistei “Literatura şi arta”, Mihai Frunză, primar al municipiului Rădăuţi (România).
“M-am pregătit pentru sărbătorirea revistei “Limba Română”, dar am constatat că mai mult sărbătorit am fost eu” – a conchis dl Eugeniu Coşeriu, aducând sincere mulţumiri pentru frumoasele cuvinte şi înaltul omagiu aduse muncii sale.
Am adăuga doar că ambele sărbători suprapuse au adus multă lumină şi speranţă în sufletele celor prezenţi.
“Moldova suverană”,
22 mai 2001