Rolul normelor este cel de omogenizare a limbii
Pentru tiparMasă rotundă cu participarea prof. dr. Sanda-Maria Ardeleanu (Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava) şi a dr. conf. Eufrosinia Axente, Veronica Păcuraru şi Anatol Lenţa (U.S.M., Chişinău)
Anatol LENŢA: Stimată doamnă profesoară, propun să axăm discuţia noastră pe câteva dimensiuni care corespund bogatei şi variatei activităţi desfăşurate de D-voastră pe parcursul sejurului la Chişinău, inclusiv întâlnirile şi convorbirile avute la instituţiile de aici, prin care aţi trasat posibilităţi şi perspective de colaborare efectivă între instituţiile de învăţământ superior de pe ambele maluri ale Prutului, precum şi conferinţele ţinute de D-voastră în faţa doctoranzilor şi profesorilor de la U.S.M., în cadrul cărora v-aţi expus concepţia teoretică privind imaginarul lingvistic, sistemul normativ al acestuia, sintaxa funcţională, dinamica lingvistică ş.a.
Sanda-Maria ARDELEANU: Am avut la Chişinău un program interesant atât pentru mine, cât şi, sper, pentru cei cu care am reuşit să dialoghez. este vorba despre studenţii în licenţă: m-am întâlnit cu aceşti tineri la un curs de sintaxă funcţională, la o activitate legată de normă şi de evoluţia acestui concept în ultimii ani; de asemenea, am avut patru prelegeri în faţa studenţilor de la masterat. Ei mi-au solicitat să le prezint teoria imaginarului lingvistic şi probleme legate de analiza discursului; m-am întâlnit cu studenţii de la şcoala doctorală (sper să colaborăm şi în acest sens); am avut întâlniri cu profesorii şi una dintre activităţile cele mai pasionante pentru mine a fost faptul că mi s-a permis să asist la nişte activităţi didactice, susţinute de profesorii de aici, din Chişinău. Plec foarte îmbogăţită din acest punct de vedere. Dl prof. Anatol Lenţa a avut amabilitatea să provoace un schimb de opinii, de experienţă în domeniul gramaticii narative; sunt impresionată la nivelul foarte sincer, de calitatea şi cantitatea cunoştinţelor atât ale profesorilor, cât şi ale studenţilor, de nivelul de cunoaştere a limbii franceze şi de pasiunea lor pentru studiu.
Veronica PĂCURARU: Conferinţele pe care le-aţi ţinut au un suflu proaspăt pentru noi. Prin ele ne-aţi introdus, într-un fel, în circuitul celor mai actuale opinii din lingvistica contemporană. În primul rând, mă refer la conceptul de imaginar lingvistic şi, evident, la cel de sistem normativ, subordonat primului. În acest context, vă rog să-mi răspundeţi la câteva întrebări ţinând nemijlocit de tema imaginarului lingvistic. Una dintre ele ar fi în ce raport se află limba reală şi limba ideală?
Sanda-Maria ARDELEANU: Voi răspunde la prima parte a întrebării D-voastră, pentru că văd în această întrebare două direcţii şi de aceea vreau să recurg la forma implicită de răspuns. Când am terminat astăzi ultima prelegere la studenţii de la masterat, o tânără s-a apropiat de mine şi mi-a mărturisit că după audierea prelegerii mele şi-a schimbat complet punctul de vedere asupra tragediei lingvistice. Despre ce tragedie vorbea ea? Vorbea despre faptul că realizează o lucrare de masterat referitoare la limba română în acest spaţiu între anii 1945-1980, că privea ceea ce avusese loc în limbă ca pe o tragedie lingvistică. Iar după audierea conferinţelor mele, sintagma de “tragedie lingvistică”, mi-a spus ea, nu mai este valabilă şi m-a întrebat cu ce să înlocuiască această sintagmă, la care i-am răspuns că este mai indicată sintagma realitate lingvistică. Nici o realitate lingvistică nu reprezintă o tragedie lingvistică, iar lingvistul de asta există, aceasta este menirea lui, de asta este atât de chemat în societatea de astăzi, în lumea de astăzi, în care graniţele se mută, în care schimbările au loc cu o repeziciune uluitoare, în care contactele lingvistice sunt extrem de dese, tocmai pentru a studia această realitate lingvistică complexă.
Veronica PĂCURARU: Îmi permiteţi a vă întrerupe, întrebându-vă dacă rolul lingvistului este de a constata pur şi simplu sau de a reglementa realitatea lingvistică?
Sanda-Maria ARDELEANU: Rolul lingvistului este, mai întâi, de a constata realitatea lingvistică prin cercetarea limbii şi scoaterea în evidenţă a caracteristicilor limbii la un moment dat şi de a contribui, în măsura în care poate, la elaborarea unor norme care să reglementeze funcţionarea limbii pe un anumit spaţiu. În ceea ce priveşte categoria de limbă ideală reală, la primele mele întâlniri cu studenţii şi profesorii de aici le-am prezentat mai multe subiecte de discuţie. S-au oprit şi studenţii, şi profesorii, foarte mult, asupra acestei idei de normă, asupra evoluţiei conceptului de normă şi asupra a ceea ce considerăm noi a fi limbă ideală în raport cu limba reală, locutorul ideal în raport cu locutorul real. Prin urmare, din acest punct de vedere părerea pe care o susţin eu este (aceasta este şi opinia cercetătorilor din şcoala funcţionalistă de lingvistică, este părerea dnei A.-M. Houdebine-Gaveaud, profesor la Paris-Sorbonne, a dlui E. Coşeriu, bineînţeles) că norma astăzi nu mai reprezintă o realitate a gramaticilor, a regulilor scrise...
Veronica PĂCURARU: ... adică un fenomen univoc?
Sanda-Maria ARDELEANU: Da. Nu se merge numai de la normă către locutor, ci, mai ales – atenţie! – de la locutor către normă.
Norma astăzi înseamnă aplicarea unor nevoi ale locutorilor, ale vorbitorilor, la nivelul teoriei lingvistice, la nivelul principiilor de limbă. De aceea nici nu se mai vorbeşte astăzi despre o normă, ci despre existenţa unei pluralităţi de norme individuale, considerându-se că fiecare locutor vorbeşte propria limbă; există o legătură directă între locutor şi norma pe care o vorbeşte, deci între locutor şi aplicarea normei din limba respectivă, normele individuale şi tabloul acestor norme individuale fiind elaborate de teoria imaginarului lingvistic.
Este vorba, aşadar, despre acele norme obiective, care ţin de caracterul intern, sistematic şi statistic al limbii; este vorba despre normele fictive, subiective, care se raportează direct la imaginea pe care locutorul o are despre limbă şi este vorba, în fine, de a treia categorie de norme, de cele comunicaţionale, care au fost elaborate, degajate ca urmare a studierii limbii în mass-media.
Veronica PĂCURARU: În acest context, dacă revenim la conceptul de norme în teoria imaginarului lingvistic, aş vrea să vă întreb care este totuşi rolul acestora?
Sanda-Maria ARDELEANU: Rolul normelor este cel de omogenizare a limbii. Norma, în general, contribuie la crearea limbii standard, a unicităţii de limbă, la care ne raportăm şi la care se raportează fiecare locutor. tabloul normelor imaginarului lingvistic prevede existenţa normelor prescriptive, deci a normelor care se raportează la ceea ce numim noi norma puristă, la idealul de limbă, şi normele fictive, deci normele individuale, la care se raportează fiecare locutor .
Veronica PĂCURARU: Aţi menţionat în una din prelegerile D-voastră conceptul de construcţie a limbii. Aţi putea, dnă profesoară, să insistaţi asupra acestui concept?
Sanda-Maria ARDELEANU: Ideea pe care încercam să o subliniez este faptul că limba se construieşte pe măsură ce ea se vorbeşte şi că fiecare dintre noi participăm în egală măsură la construcţia unei limbi, atât timp cât o vorbim. Nu se poate vorbi despre limbă în afara reprezentărilor şi atitudinilor subiecţilor vorbitori. Spuneam şi îl citam pe L.-J. Calvet care în lucrarea sa Pour une écologie des langues du monde spune că nu există limbă în afara reprezentărilor şi atitudinilor locutorilor. deci, acesta este sensul sintagmei construcţie a limbii. Aşa cum fiecare locutor îşi vorbeşte propria limbă, el îşi produce propriul discurs; pentru că un discurs este expresia identităţii subiective a locutorului, este ilustrarea experienţelor, a faptelor de experienţă ale locutorului, este ilustrarea concepţiei locutorului despre interlocutor. în funcţie de aceasta ne construim disciplinele. Este legătura dintre ceea ce se spune şi ceea ce a fost deja spus. Fiecare discurs poartă deci amprenta celui care o produce, a subiectivităţii producătorului, enunţiatorului discursului. textul este partea materială, concretizarea, dacă vreţi, a discursului în forma lui materială...
Anatol LENŢA: ... dar şi structurată deja, precum şi unitatea lui maximală...
Sanda-Maria ARDELEANU: ... şi unitatea maximală, desigur. Această idee de relaţie directă dintre limbă şi locutor este continuată de mine şi atunci când explic textul, discursul şi tot ceea ce ţine de producţiile verbale.
Veronica PĂCURARU: Vorbind despre normele comunicaţionale, afirmaţi într-o prelegere că ele vizează, în primul rând, modul de exprimare al aşa-zisei “elite” a societăţii, mai ales al ziariştilor. Consideraţi un atare mod de exprimare ca un model (demn de urmat sau necesar de urmat) pentru ceilalţi locutori?
Sanda-Maria ARDELEANU: Ceea ce am susţinut eu în toate conferinţele mele a fost ideea de dinamică lingvistică, de importanţa pe care aşa-zisul “model” o are asupra limbii, asupra evoluţiei limbii. Fiecare dintre noi, în momentul în care devenim creativi în limbă, vom contribui în mod direct la evoluţia limbii; desigur, şi această limbă din mass-media contribuie la evoluţia limbii, la dinamica limbii; ea este o stare, de fapt, în sincronia dinamică a limbii.
Veronica PĂCURARU: Şi în ce măsură vorbitorii de rând afectează benefic sau cum afectează ei sistemul limbii?
Sanda-Maria ARDELEANU: Cele mai interesante anchete pe care imaginarul lingvistic le-a produs sunt cele realizate la nivelul a ceea ce D-voastră aţi numit “vorbitor de rând”, a locutorului comun la toate straturile limbii: fonetic, morfosintactic, lexical, discursiv. Locutorul comun este principalul creator de limbă; el este cel care vine cu figurile de limbaj cele mai sugestive; el este cel care se raportează la limba sa, la limba celorlalţi în modul cel mai frecvent. Exemplele acestea le întâlnim pe stradă şi la una din conferinţele mele am dat un asemenea exemplu de aici, de la Chişinău, când un şofer de taxi s-a referit la o anumită categorie de “limbă murdară” în comparaţie cu o “limbă curată”; deci oamenii de rând au imaginarul lingvistic foarte bogat şi influenţează în mod direct evoluţia limbii.
Anatol LENŢA: Situaţia noastră lingvistică este diferită de cea din celălalt spaţiu românesc, dată fiind presiunea unui alt sistem lingvistic, care a persistat o perioadă destul de îndelungată aici, în Republica Moldova. E vorba de influenţa din partea limbii ruse care a impus vorbitorilor de limba română anumite structuri, modele de exprimare. Aş vrea să vă întreb, în acest context, dacă, eventual, aţi sesizat în vorbirea locutorilor comuni de aici nişte influenţe străine?
Sanda-Maria ARDELEANU: Eu sunt specialist în lingvistica franceză. Bineînţeles, ca vorbitoare a limbii române, am constatat o anumită stare a limbii române care se vorbeşte în acest spaţiu. Este o realitate lingvistică foarte interesantă; din nou accentuez asupra ideii că ceea ce se denumeşte, de obicei, presiune, eu consider ca fiind o realitate istorică, ce a influenţat limba la un moment dat; aşadar limba română în acest spaţiu are anumite caracteristici ca urmare a contactelor lingvistice pe care le-a avut, le are şi le va avea în continuare. Limba română din acest spaţiu cred că ar trebui mult mai mult cercetată, analizată, studiată de specialiştii lingvişti, atât de cei din republica Moldova, cât şi de cei din România. ceea ce am simţit eu aici ca român a fost nevoia unei aplecări asupra limbii române din cele două spaţii, interesul pe care această limbă în variantele ei poate să le ofere specialiştilor lingvişti ca pistă de studiu, de cercetare. De aceea la Suceava se organizează un colocviu internaţional de studii ale limbajului tradiţional. El se află anul acesta la a VI-a ediţie. Am simţit nevoia, noi, cei de la Suceava, să delimităm spaţiul nostru lingvistic de cercetare în zona România, Ucraina, Republica Moldova. Suntem trei universităţi organizatoare, Universi- tatea din Cernăuţi, Universitatea din Suceava şi Universitatea de Stat din Moldova, care ne vom ocupa de organizarea acestui colocviu şi sperăm ca el să fie ca un imbold pentru intensificarea preocupărilor de cercetare a limbii române din acest spaţiu.
Eufrosinia AXENTE: Sunt perspective promiţătoare, mult stimată profesoarăSanda-Maria Ardeleanu, şi vă rugăm să ne vorbiţi despre alte proiecte de viitor, care să se înscrie în aceeaşi albie de preocupări.
Sanda-Maria ARDELEANU: Aş vrea să menţionez că pe parcursul celor două săptămâni am reuşit să închei trei protocoale de colaborare, care să reprezinte un cadru legislativ acceptat de toate părţile, în limitele căruia, de acum înainte, să aibă loc schimburile de cadre didactice, de studenţi, participările comune la activităţile ştiinţifice, didactice, la practicile de specialitate şi pedagogice, organizarea de activităţi culturale şi sportive. Ştiu că aveţi aici un minunat Palat al Sporturilor. venind la Chişinău, după numai câteva zile, mi s-a părut absolut necesar să iau legătura cu conducerile a trei instituţii de învăţământ superior, şi mulţumesc, cu această ocazie, dlui profesor Gh. Rusnac, Rector al U.S.M., dlui profesor doctor Ion Guţu, Rector al U.P.S. “Ion Creangă”, şi dlui Amariei, Prorector la Universitatea Tehnică, pentru întreg concursul pe care mi l-au acordat în realizarea celor trei protocoale de colaborare între Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava şi cele trei instituţii de învăţământ superior de aici. este o mare realizare şi sper din tot sufletul să ştim să beneficiem de acest cadru legal, real care există.
Eufrosinia AXENTE: Acesta este şi gândul nostru, să diversificăm formele de colaborare, să lărgim considerabil numărul instituţiilor de învăţământ superior cu care să avem legături directe, mai ales în domeniul studierii limbilor străine şi a limbii române.
Sanda-Maria ARDELEANU: Ca o adevărată funcţionalistă ce sunt susţin că trebuie să plecăm de la realitatea faptelor. Iar faptele noastre vor contribui la îmbogăţirea limbii noastre, comunicarea noastră, prin oportunităţile care s-au deschis, va face ca şi limba noastră să fie din ce în ce mai frumoasă şi să nu avem nici un fel de complexe, nici dintr-o parte, nici din cealaltă. Sperăm că acest dialog va continua mulţi ani de acum înainte.
* * *
Sanda-Maria Ardeleanu
Specialist în lingvistica funcţională, semiotică, lingvistica textului şi a discursului. Director al departamentului relaţii Internaţionale, coordonator de programe ECTS şi SOCRATES în cadrul Universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava, deţinătoare a mai multor premii şi distincţii naţionale, în special a ordinului “Chevalier des Palmes Académiques” al republicii Franceze.
Autoare a unor studii şi articole ştiinţifice, monografii, manuale, traduceri vizând probleme de actualitate din lingvistica generală, română şi franceză, cum ar fi Repere în dinamica studiilor pe text – de la o Gramatică Narativă către un model de Investigaţie Textuală, Bucureşti, 1995; Dynamique de la langue et Imaginaire Linguistique, Iaşi, 2000; Syntaxe fonctionnelle du français, Iaşi, 1998 (coautor) ş.a.
Participantă la o serie de manifestări ştiinţifice de prestigiu, coordonatoare a colocviului Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului (Suceava), aflat anul acesta la cea de a VI-a ediţie.
Profesoara şi lingvista S.-M. Ardeleanu a fost de două ori la Chişinău; prima dată ca reprezentantă a M.E.N. de la Bucureşti, în cadrul Zilelor francofoniei, iar în martie curent, după ce i-a fost aprobată de Montréal tema “Dinamica lingvistică şi imaginarul lingvistic”, a venit într-o misiune didactică şi a ţinut o serie de prelegeri la Universitatea de stat din Moldova.