Valuri nocturne
Pentru tiparValuri nocturne ţes vălul uitării,
Vântul, ca clopotul, tainic răsună.
Lacrima nopţii şi lacrima mării –
Stele şi ape – domnesc împreună.
Plină de spume, parcă respiră
Marea, mereu, ca un zid de mistere,
În a văzduhului veşnică liră,
Tot universul se naşte şi piere.
Va trece viaţa
Va trece viaţa, ca o simplă răsuflare de negru pământ,
Vor trece anii ca o zi de primăvară pe aripi de vânt,
Va trece clipa ca un sunet de vioară pe un cer senin,
Ne vom trece şi noi, unşi cu mierea luminii, dar şi cu venin.
Şi stelele, doar ele fiindu-ne aproape, ne vor zâmbi,
O neţărmurită poveste-nstelată ne va umbri,
Umbla-vom prin basme, cu inima moartă, cu suflet de flori,
Purta-vom coroane de aur – lumină tivită cu nori.
Privesc la cer
Privesc la cer, e noapte,
E-o lume ameţită-n întuneric.
Doar chipul tău apare-n mii de şoapte
De stele, strălucind abscons, feeric.
Toţi dorm. Văd visuri ireale
Ca o cascadă izvorâtă din destin,
Apari din nou în gândul meu aievea
Cu chipul magic, straniu şi divin.
Făr-a şti ce se întâmplă
Făr-a şti ce se întâmplă
Eu pe-ncetul mă întunec,
Şi, gândindu-mă la tine,
Dintr-o zi în alta lunec.
Sună clopote a jale
Răscolindu-mi toată firea,
Înecându-mă-n cuvinte,
Recroindu-mi amintirea.
Zburai ca vaporii de apă
Zburai ca vaporii de apă, zburai,
Departe, departe, pe cerul cu stele.
Pierdut, cu tandreţe adio-mi ziceai.
Doar mie, nu inimii mele.
Secunda
Secunda dispare,
Se naşte şi moare,
Şi sufletul pleacă,
În ceruri se-neacă,
În ceruri senine,
Ce nu-s pentru mine
Şi nu-s pentru tine.
Fişier
Natalia Bantuş (n. 27.02.1985, Soroca, studentă (în anul I) la Facultatea de Drept a U.L.I.M., Chişinău) este un spirit laborios şi lucid. Abordează o arie tematică vastă. Dincolo de hăţişurile verbale reuşeşte să întrevadă strălucirea turlelor de aur ale poeziei, ce emană linişte şi limpezime, dar şi implicare emoţională, şi aplecare asupra sensurilor fundamentale ale existenţei umane.