Scut în depăşirea „probei de foc”
Pentru tipar;)
„Limba Română” este una dintre revistele a cărei menire constă în a instrui şi a promova aplicarea corectă a normelor limbii române standard în scriere şi vorbire şi, totodată, în a prezenta rezultatele unor cercetări asupra limbii, din punct de vedere morfologic, sintactic, lexical, ortografic etc.
Revista a devenit în timp „un instrument indispensabil de lucru pentru cadrele didactice, un ajutor eficient pentru toţi cei interesaţi de cunoaşterea temeinică a limbii materne”.
În contextul susţinerii examenelor de absolvire, revista a realizat o ediţie specială, concepută ca suport didactic-orientativ pentru subiecţii-obiecţii educaţiei lingvistice şi literar-artistice: elevi, profesori şi toţi cei interesaţi. Textele, semnate de cunoscuţi specialişti în domeniu, îşi propun să contribuie „la optimizarea procesului de predare, dar şi la creşterea randamentului orelor de română”.
Prin urmare, numărul trei al publicaţiei, din 2014, constituie, în acest sens, un ajutor esenţial pentru cei care urmează să susţină examenul de bacalaureat la limba şi literatura română, ideea fundamentală fiind redată chiar în titlul editorialului: BAC-ul, oglindă a şcolii şi a societăţii (autor: Alexandru Bantoş, p. 7-9).
Şi pentru că bacalaureatul reprezintă „proba de foc”, un adevărat scut în depăşirea acesteia îl prezintă varietatea şi diversitatea textelor ce vin să pună în lumină dificultăţile întâmpinate în procesul de pregătire pentru examene şi susţinerea acestora. Astfel, deosebit de sugestive şi tot atât de recomandabile sunt studiile şi analizele grupate la rubrica Evaluare. Remarcăm, aici, Testul pentru examenul de bacalaureat: posibile erori şi modalităţi de rezolvare (p. 10-19), în care Constantin Şchiopu atrage atenţia cititorilor asupra unui şir de greşeli ce ar putea fi comise la rezolvarea testelor pentru examenul de bacalaureat, oferind în acelaşi timp sugestii utile.
Dat fiind faptul că lectura este o condiţie sigură a reuşitei elevului, contribuind la dezvoltarea gândirii prin asigurarea suportului evoluţiei intelectuale, ea „trebuie urmărită ca finalitate de bază atât a educaţiei, în general, cât şi a educaţiei lingvistice şi literare, în particular”. Pe această direcţie de gândire se încadrează şi articolul Metode şi tehnici de evaluare autentică a competenţei de lectură (p. 20-30), în care Maria Hadârcă propune o serie de tehnici şi metode formative şi formatoare de apreciere a competenţei de lectură: observaţia, dialogul euristic, itinerarul de lectură, autoevaluarea.
În structura acestui volum, un amplu spaţiu este acordat receptării şi interpretării textului în procesul predării literaturii, fapt concretizat şi în studii ca: Opera dramatică. Comedia. „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale (Marin Iancu, p. 69-75), Receptarea romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu (Maria Abramciuc, p. 56-68), Textul literar din perspectiva psihologiei procesului de creaţie (Ana Ghilaş, p. 89-97), Repere teoretico-metodologice în abordarea stilului individual al scriitorului (Lilia Răciulă, p. 121-126). Articolele pun la îndemână un set de instrumente didactice, analizează pe larg, dar simplu, operele literare, fiind de un mare folos la interpretarea textului, la înţelegerea rolului operei şi al scriitorului din perspectivă istorico-literară, la identificarea structurilor narative şi la analiza pertinentă a mijloacelor artistice.
Un compartiment de interes deosebit, cu referire la corectitudinea lingvistică, este Limbă, comunicare şi educaţie lingvistică. Preocuparea pentru cultivarea limbii rămâne mereu în actualitate, căci sunt încă destul de numeroase abaterile de la limba română corectă, manifestate preponderent atât în vorbire, cât şi în scris. În consonanţă cu cele menţionate anterior, remarcăm articolul Despre unele greşeli de exprimare a relaţiei sintactice de coordonare de Marcela Vâlcu.
Un alt articol privind educaţia lingvistică îl constituie şi studiul Dimensiuni pedagogice ale cultivării limbii române în Republica Moldova (semnat de Vlad Pâslaru, p. 135-142), în care se menţionează că „primul lucru în legătură cu predarea limbii române în şcoală este înţelegerea faptului că timpul didactic n-ar trebui consumat exclusiv pentru studiul sistemelor limbii, care reprezintă forma abstractă a acesteia, ci gestionat cu pricepere şi eficienţă pentru valorificarea limbii în funcţiune”, realizarea acestui demers fiind posibil prin intermediul a trei coordonate: individuală, comunitară şi educativ-didactică.
Vom întâlni, în cadrul rubricii Atelier de scriere şi citire, o serie de criterii, metode şi tehnici de o mare utilitate în procesul de elaborare a propriilor texte.
Parte integrantă a vieţii culturale, pictura este prezentată în acest volum prin articolul Între speranţe şi capcane (semnat de Tudor Zbârnea, p. 127-129), ce are rolul de „a pune în valoare expoziţia Comandă socială şi rezistenţă prin artă”.
În încheiere, menţionăm că revista Limba Română, nr. 3, 2014, prin problematica abordată, devine un reper util şi important în formarea viitorilor absolvenţi ce au de trecut şi de învins „proba de foc” – bacalaureatul.